Faptul că, până mai de curând, Agnès Varda a fost deoseori trecută cu vederea în discuţiile despre cinema (cel puţin comparativ cu restul cineaştilor francezi contemporani ei) se poate datora mai multor factori: (1) este deseori – deşi nu totdeauna –…
Ida Lupino (1918 – 1995) este una din emblemele cinemaului feminin de la jumătatea secolului, o pionieră într-o industrie care la apogeul carierei era dominată de către figuri masculine, rămânând cunoscută drept prima regizoare de film noir din istorie și una din…
Leni Riefenstahl şi-a început cariera artistică în anii ’20 ca dansatoare, devenind apoi actriţă, regizoare, producătoare de film şi fotografă. Însă numele ei este legat până în ziua de azi în principal de filmele de propagandă nazistă pe care le-a…
Pentru Maya Deren, cinemaul este ca o anagramă utopică în care toate elemente se află într-o relație de simultaneitate – în interiorul său, nu există ordine (nothing is first and nothing is last)sau racordare la timp (nothing is future and nothing…
Nu se poate vorbi despre filmul de animaţie modern fără a fi aduse în discuţie filmele lui Lotte Reiniger (1899-1981), autoarea a peste şaptezeci de animaţii făcute între 1910 şi anii ‘70. Iar despre filmele lui Lotte Reiniger nu se…
Climatul anilor ’20 în Franța era caracterizat de apariția spontană a impresionismului, un curent care se îndepărtează destul de mult de ceea ce a însemnat el în literatură și pictură, ca manifest împotriva academismului și a pedanteriei filmelor. Greu de…
Cu ocazia unor workshop-uri dedicate tinerilor profesioniști din domeniul filmului, am avut ocazia de a participa la Festivalul Internațional de Film de Dragoste (FIFA) din Mons, Belgia – ceea ce ne-a permis mie și celorlalți participanți ai workshop-ului să vizionăm filme din…
Sunt mai multe feluri prin care cineva poate recupera în audiovizual trecutul cinemaului, iar cea mai populară e și cea mai blândă și lipsită de descoperiri accidentale: inventarierea unor filme care sunt considerate unanim capodopere, descrierea pe scurt a calităților…
Filmele lui Lucile Hadžihalilović sunt niște foarte colorate vederi dintr-o irealitate îndepărtată, de pe insule locuite de câțiva oameni implicați în experimente sociale sau medicale. Folosind pretextul unor spații fără repere geografice, aceste grupuri compacte sunt mai mult decât alienate…
Filmele care au premiera mondială la Cannes sunt de obicei preluate de festivaluri și distribuitori din toată lumea și ajung, pentru un public semnificativ, să reprezinte imaginea cinematografului european de artă de azi. Deși sunt inegale valoric, așa cum s-a…