María Onetto în La mujer sin cabeza (Lucrecia Martel, 2008) are ceva din aura lui Delphine Seyrig în deja-canonicul film al lui Chantal Akerman, Jeanne Dielman, 23 Quai du Commerce, 1080 Bruxelles (1975). Ambele actrițe au o înfățișare distinctivă, iar…
Acoperișul de Sticlă există din decembrie 2014, iar munca noastră editorială, deși inconstantă, a fost productivă. De curând ne-am mutat pe un server nou (mulțumim, Hostico.ro) care să compenseze pentru ce n-aveam dincolo ca funcționalitate și ne lipsea din ce…
Cinemaul și viziunea umanistă asupra lumii au o cununie durabilă și de succes. Foarte popularul critic de film Roger Ebert a definit cinemaul ca pe „cea mai puternică mașinărie de empatie dintre toate artele”, iar Oscarurile, de regulă, valorizează un…
Am ajuns la Cannes de luni și abia acum apuc să scriu câte ceva pentru Acoperișul de Sticlă. Mi-am petrecut primele zile încercând să mă prind ce poate să facă badge-ul meu de-festival-nu-de-presă, unde sunt sălile de cinema („Palais des…
La încheierea celor trei zile de workshop desfășurate aproape de Wrocław, am rămas încă patru zile – împreună cu câțiva colegi – să vedem filme la festivalul Nowe Horyzonty. Selecția festivalului a fost internațională și acoperea, în mare măsură, filmele…
„A Sunday in the Country” e organizat de European Film Academy pe modelul unei mini-reședințe concepute inițial pentru cineaști și adaptată apoi, în colaborare cu festivalul Nowe Horyzonty/New Horizons, și pentru critici de film. Timp de un week-end prelungit, participanții…
O filmare de amator surprinde o întâmplare din 2006 dintr-un târg vienez de Crăciun: o femeie tânără, înconjurată de câțiva prieteni, vrea să le dea trecătorilor punch gratuit în timp ce alții, în apropiere de ea, încearcă să vândă același…
Zborul meu până la Teheran cu ocazia Festivalului Internațional de Film Fajr a fost și prima mea ieșire din Europa. Am aterizat acolo și primul lucru pe care trebuia să-l fac era să îmi iau viză din aeroport (prima mea…
Am ajuns la finalul seriei Girls on Film, în care ne-am propus să scriem despre operele unor regizoare marcante în istoria cinemaului, începând de la Alice Guy-Blaché și până la Catherine Breillat și altele care lucrează astăzi. Ne-am dat seama pe parcurs…
Producția lui Daughters of the Dust a durat cincisprezece ani, din cauză că Julie Dash a găsit foarte greu finanțare. Asta înseamnă că a fost gândit în 1975, când filmele nord-americane despre rasă erau Mahogany (r. Berry Gordy, cu Diana Ross în rolul principal)…