1.      Be Your Own Pet – Creepy Crawl. Un cântec despre rebeliune și tinerețea confuză a unei fete, cântat de o voce melancolic-punk-istă, unde nu lipsește eterna ironie hipsterească. Be Your Own Pet se lansează ca o trupă esențială hipsterilor: sunt cât de cât obscuri, obsedați de tinerețe și înțeleg specia cunoscută sub numele de „adolescentă” – tânără, încrezătoare, complexată, independentă, dependentă. Creepy Crawl este cântecul la care dansează la balul de absolvire din liceu cei care citesc Sontag, Cioran și Proust, care sunt obsedați de Godard, Bergman și Kubrick, care se îndreaptă spre facultate cu idealism și speranța unei mari petreceri, pline de experiențe senzoriale și intelectuale.

2.      Spinnerette – The Walking Dead. Brody Dale este varianta feminină a lui Kurt Cobain. După unii, îl întrece pe Cobain în mai toate domeniile. Brody e genul de solist care dă totul pentru muzica ei, e sălbatică, la fel ca la Cobain, versurile ei sunt în general nonsens jucăuș, dar spre deosebire de el, atunci când e aprinsă, acestea devin autobiografice, arătând o pasiune de care el fugea ca dracu’ de tămâie. Brody e genul de solist(ă) care caută acel ceva pe care nu-l va găsi niciodată. The Walking Dead e despre o altă obsesie a tinereții – melancolia îngrozitoare, plăcută și inevitabilă. E un cântec despre emoții ultra-super-mega-pasionale. E un cântec despre momentul în care te uiți în oglindă pe la mijlocul celui de-al doilea deceniu din viață și îți dai seama că ai îmbătrânit.

3.      The Dead Weathers – Treat Me Like Your Mother. Pentru că Jack White este cel care a salvat rock-ul modern, pentru că e prieten cu Jim Jarmusch, pentru că e ridicol de talentat. Dar și pentru că și-a găsit partenerul/rivalul/inamicul perfect în Alison Mosshart.

4.      Metric – Black Sheep. Trebuia să bag undevaun cântec din coloana sonoră a filmului Scott Pilgrim vs. The World, iar acesta pare cel mai potrivit. Atât din cauza subiectului – o poveste supersubiectivă despre dragostea fugitivă din facultate –, cât și din cauza faptului că scena în care apare e cea mai bună parte a filmului. Relevând toate părțile bune ale acestei generații de hipsteri, cu al lor creier încărcat de idei progresiste și liberale, anime, benzi desenate, muzică optzecistă, modă cool, artă înaltă, artă populară, camp, kitsch și distracție.

5.      Rantings of Eva – Infrared. Deși nu e strict o trupă hipster, ci mai mult un garage band, Rantings of Eva reprezintă genul de pretențiozitate inocentă și inofensivă pe care o au majoritatea hipsterilor. Dovadă se află în numele lor, un fel de remarcă ironică la adresa unui anime foarte popular în anii ’90, Neon Genesis Evanghelion. În orice caz, Infrared este cel mai bun cântec al lor și unul dintre cele mai bune cântece ale genului din care fac parte… cel puțin din ultimii ani (garager rock-ul e foarte, foarte vechi). Cu instrumente zdruncinate de pasiunea cu care le cântă și versuri dureros (pentru vocea solistului) de sincere.