Ce motiv ar avea această recenzie aici pe acoperișh? Simplu. Noul Implant pentru Refuz sună masiv și dacă l-ar fi scos acum zece ani, sigur se găsea pe coloana sonoră a unui film de Harmony Korine (vezi GUMMO și muzica din el) în care să apară în totalitate LP-ul Cartography!

În același timp sigur mai găsim în analele cinematografiei contemporane filme unde s-ar lipi bine în background piese de pe acest LP! Seven Shades ar putea cu ușurinta să fie unul din “hiturile” Erei Nu-Metal de pe soundtrackul deja clasic de la filmul cu vampiri QUEEN OF THE DAMNED, de la începutul anilor 2000. Firecircle este o combinație între NEED FOR SPEED 7 și primul THE FAST AND THE FURIOUS.

Arid este despre Roșia Montană, deci un fel de UNDERWORLD, dar cu cianură în loc de vampiri. Break The Flow ar fi intrat cu ușurință ca background pe scenele de acțiune cu Gerard Butler din DRACULA 2000. Păsări aprinse, pe de altă parte, pare desprinsă dintr-un film despre fotbal, eventual cu microbiști violenți care sunt luați de val și se manifestă exagerat.

March To The End pare desprinsă dintr-un film de acțiune cu Jet Li, ceva gen THE ONE sau ROMEO MUST DIE. Cu pasaje foarte armonioase pe voce și cu riff-uri forțoase, ar fi o bijuterie pentru John Woo și dinamicele sale cadre. De notat că niciunul din filmele cu Jet Li menționate mai devreme nu este făcut de John Woo, doar că lui sigur i-ar plăcea IPR – singura legatură!

Cine a văzut LITTLE NICKY? Un fel parodie cu Adam Sandler (omul ăsta transforma cel mai amuzant moment într-unul penibil și lipsit de umor, dar aici discutăm despre altceva) unde coloana sonoră are una și una numai trupe de metal alternativ și de nu-metal. Ca să nu mai spunem că subiectul este pe gustul rockerilor amatori de comedii despre aventurile diavolului și copiilor lui. Cântecul de pe Cartography, Nori de Gând, se potrivea bine acolo!

THE SCORPION KING este de asemenea un clasic de la începutul anilor 2000, cu un score cu mult metal alternativ progresiv și rock. Alături de clasici precum Godsmack, P.O.D., Drowning Pool, System Of A Down și Sevendust, le-ar fi stat bine băieților de la Implant Pentru Refuz, mai ales cu penultimul cântec de pe disc, Diluviu.

M., piesa care închide albumul, eu personal, sunt 100% sigur că face referință la clasicul lui Fritz Lang, capodoperă a expresionismului cinematografic german.

Acestea fiind spuse, stați în alerta pentru că IPR vin la București sa lanseze discul. Sper doar că proiecțiile vor fi din peliculele clasice enumerate mai sus!