Episodul trei – Female Author
Premisa serialului Girls a fost de la început să urmărim caricaturi după tipologii relatable de tineri care trec prin situații similare cu ale noastre. Al treilea episod al sezonului patru revine la asta. Dacă primele două episoade sunt, mai mult sau mai puțin, cu rol de expozițiune acum avem personajele pe care le vedem în situații pe care le recunoaștem.
Cele mai bune scene din episod sunt clar scenele cu Jessa și Adam – sunt combinația perfectă. Cei doi se împrietenesc la Alcoolici Anonimi, unde se aproprie din ce în ce mai mult. Asta până când Jessa provoacă poliția să-i aresteze, pentru ca Ray (unul dintre cele mai mișto personaje sezonul ăsta) să vină să-i salveze. Ca un fel de reacție în lanț, Ray țipă la ei pentru că sunt imaturi, Adam țipă la Jessa pentru că e imatură și Jessa țipă la Adam că se simte singură – o întreagă nebunie. Scena totuși nu are impactul scontat. Nu e așa de devastator că ei riscă să nu mai fie prieteni dacă tu abia ai aflat de două secvențe că ar fi. Poate că sunt cele mai „boemo-maniacale” personaje, unul dintre cele mai potrivite cupluri din serial, și cu siguranță sunt a match made in heaven, dar n-ar fi stricat să ți se ofere puțin timp în care să te familiarizezi cu relația lor.
Un alt cuplu perfect, unit de cât de antipatici sunt amândoi, e cel format din Desi si Marnie. Continuându-și problemele din episodul trecut, Marnie încearcă să se convingă că nu este the mistress. Pe parcursul episodului devine din ce în ce mai frustrată, ceea ce culminează cu o discuție în Times Square. Desi trece prin toate replicile clișeice ale bărbatului care înșală și îi spune „Bella”, Marnie trece prin toate replicile clișeice ale amantei îndrăgostite, și scena se termină și putem trece la personaje care chiar ne plac.
Spre exemplu, Shoshanna. Ea a fost mereu personajul care nu a fost integrat în plot la fel de mult ca celelalte. Nu știi care este relația ei cu Hannah sau cum se raportează la ea. Urmărind tradiția serialului, e destul de ruptă de ce se întâmplă cu restul personajelor în episodul ăsta. Avem o singură scenă cu ea, dar una destul de bună. Primul interviu al Shoshannei decurge perfect. Intervievatoarea e practic o versiune a ei mai bătrână, iar jobul pare exact genul de chestie semi-superficială și cute la care ea ar fi perfectă. Dar la finalul scenei aflăm că, de fapt, a fost un fel de antrenament pentru ea și nu o interesa job-ul. Scena e reprezentativă pentru naivitatea generală a generație proaspăt ieșită de pe băncile facultății, care consideră că poate găsi de muncă oricând și oriunde, fără să se implice foarte mult și holding out for the perfect job.
Tot o problemă tipică generației noastre este dacă ceea ce ne-am ales este ceea ce ne definește pentru restul vieții noastre. Cam prin asta trece Hannah. Plictisită de Iowa și îndepărtată de Elijah (care deja are o suită de alți prieteni prin oraș) ea nu reușește să-și găsească un prieten nicăieri. Mai ales după ce le zice vreo două colegilor de la curs, destul de beată fiind, și le explică tot ce e în neregulă cu ei. Protagonista, al cărei scop definitoriu până acum era să devină scriitoare, începe să aibă dubii despre vocația ei. Ea îl chestionează pe Elijah despre cum s-a simțit el când a renunțat la dans și pare că tânjește după aceeași libertate pe care el o are acum.
Episodul e presărat cu „feminisme” de la Hannah (care crede că motivul pentru care a fost asociata cu scriitoarea romanului Fifty Shades of Gray este ca este femeie) și comentarii la adresa generației (care sunt omniprezente). De asemena, încheie pe o notă extrem de amuzantă cu Hannah luând o trăsură acasă după ce bicicleta ei este furată (iar).
Episodul 4 – Cubbies
Episodul ăsta Lena Dunham pare să-și rezolve cam toate conflictele cu care a pornit la începutul sezonului și să propună unele noi. Pare puțin cam devreme pentru schimbări deși, încă un episod în care lui Hannah i se fura bicicleta chiar ar fi fost prea mult.
Prima situație care evoluează așa cum toată lumea se aștepta este cea a Shoshannei. Ca un fel de pedeapsă karmică pentru cum s-a purtat la primul interviu, Shoshanna are un șir (de șapte) interviuri ratate. Ajunge într-un final în punctul în care sunt celelalte fete. Sau, în fine, ar fi dacă vreuna din ele și-ar dori un job. Asta o împinge să îl caute pe Ray ca să capete closure măcar cu el.
The thing about Ray is: toate personajele din Girls sunt de sine stătătoare, au propriile povești independente de relațiile dintre ele, în afară de el. E mereu definit de relația lui cu un alt personaj. Îl cunoaștem ca prieten al iubitului lui Marnie, continuă ca love-interest pentru Shoshanna, devine șeful lui Hannah și ajunge să fie fuckbuddies cu Marnie. Scenele lui sunt mereu de ajutare/consolare pentu celelalte personaje. Spre exemplu, în episodul trecut îi salvează pe Jessa și Adam din închisoare, e vocea rațiunii pentru Marnie, dar noi tot nu știm exact care e treaba cu el. Cel mai aproape lucru de o poveste proprie este episodul acesta când e foarte înnebunit de zgomotul de pe strada lui, din cauza căruia are un fel de cădere nervoasă, dar totul se termină cu bine când se întâlnește cu Shoshanna.
Apropo de cupluri care nu funcționează, să vorbim de Desi si Marnie. După ce se desparte de prietena lui, pentru că ea se pregătea să se despartă de el, Desi apare plângând la ușa fetei în miez de noapte. El încearcă, printre lacrimi, să facă toată treaba să pară un gest eroic din partea lui. Marnie își dă seama, dar fiind Marnie nu o deranjează prea mult atâta vreme cât primește atenție. Mai ales după ce, într-o scenă anterioară, își plimbă cântecul între Jessa și Shoshanna căutând validare și apreciere fără succes. Acum are practic cam tot ce îsi dorește. Discuțiile cu casa de înregistrare merg bine, Desi este doar al ei. Dar să vedem cum o să evolueze situația (poate în patru episoade se schimbă iar totul.)
În Iowa, în schimb, lucrurile merg din ce în ce mai prost. După ce Hannah scrie o scrisoare în care, crede ea, își cere scuze pentru cum s-a comportat la petrecere, colegii îi explică de ce nu e tocmai OK. Ea încearcă să-și explice comportamentul ca o reacție absolut firească la negativitatea lor, căci ei sunt motivul pentru care ea nu poate să mai scrie – și asta nu sună exact ca o scuză pentru nimeni.
Totuși, asta nu e o scuză destul de bună să părăsească programul, iar singurul mod în care ar putea fi dată afară ar fi fost să fie extrem de violentă cu un alt student, ceea ce nu sună a Hannah (deși, m-aș feri în locul tău, Logan). Așa că Hannah apelează la tatăl ei care trece prin oraș în drum spre o conferință și se văd la cină. El îi povestește cum mama ei a trecut printr-o perioadă similară când, și ea, încerca sa scrie o carte. Discuția este acaparată apoi de Hannah, care nu sesizează de niciun fel hint-urile pe care tatăl ei i le dă că ceva nu e în regulă cu el (pariurile sunt: e gay, divorțează sau e pe moarte).
Cert este că după scena asta își face bagajele și se întoarce în New York. Iar aici este întâmpinată de Mimi Rose (nu glumesc), noua iubită a lui Adam despre care au discutat în trecere Jessa și Adam episodul trecut. Åži i-a dispărut și canapeaua!