Într-un secol în care evoluția tehnologiei a propulsat cinematografia dintr-o artă obscură privită cu dispreț la începuturile sale în (probabil) cel mai consumat produs cultural în zilele noastre, reprezentanții mișcării feministe și ai luptei pentru promovarea drepturilor femeilor au folosit, printre altele, și „magia” camerei pentru a-și susține cauzele. Cele mai bune roluri ale actrițelor din filmele americane au fost răsplătite cu Oscar încă de la ediția inaugurală, în 1929, iar de-a lungul timpului, fie că a fost vorba despre personalități controversate sau roluri memorabile, actrițele au căpătat un rol iconic ce l-a depășit pe cel al bărbaților, într-o societate occidentală care încă nu permitea acestora, de exemplu, să-și exercite dreptul la vot (sigur, motivele pentru care actrițele au reprezentat vectorul de imagine al unor producții cinematografice sau al unor alte campanii de promovare pot fi diverse și nu întotdeauna nobile, însă aceasta este o altă discuție care nu are prea mare legătură cu actrițele remarcabile în roluri secundare).
M-am oprit în această listă (menționez că nu este un top, deoarece ierarhizarea o consider pur aleatorie în acest caz și cu siguranță sunt actrițe care ar merita să se alăture celor alese aici) asupra câtorva actrițe care și-au pus amprenta în ultimele două decenii nu doar în rolurile principale pe care le-au deținut și pentru care au obținut premii, dar care au reușit și să producă scene memorabile și să ridice cota unui film din postura de interprete ale unor roluri secundare. Mă refer mai degrabă la perioada post-1990 pentru această listă, datorită unui procent mai însemnat de filme vizionate din această perioadă raportat la proporția mult mai redusă prin care am ”trecut”, cu titluri din primele nouă decenii ale cinematografiei.
Jennifer Connelly (12.12.1970 – SUA)
Roluri: Requiem for a Dream (2000), A Beautiful Mind (2001), Blood Diamond (2006)
Probabil o preferată a acestei liste (pentru care, ce-i drept, se adaugă și rolul principal excelent din The House of Sand and Fog – 2003), Connelly nu poate trece neobservată pentru rolurile din Requiem for a Dream sau Blood Diamond. Totuși, în ciuda unor roluri secundare apreciate, ea nu a reușit în ultimii ani să se remarce în vreo producție însemnată (exceptând, poate, Noah, pe care nici nu l-am văzut, dar despre care nici nu observ că și-a lăsat amprenta asupra discuțiilor despre filme din ultimul an).
Alison Lohman (18.09.1979 – SUA)
Roluri: White Oleander (2002), Matchstick Men (2003), Big Fish (2003)
O altă actriță dispărută de pe radar în ultimii ani, Lohman a impresionat prin câteva roluri secundare excelente (recomand vizionarea lui Matchstick Men pentru întreaga echipă de actori, unde cred că Alison Lohman a făcut cel mai bun rol al său din carieră). Cu siguranță, ar fi fost pe unul dintre primele două locuri ale unui eventual top, alături de Jennifer Connelly, dacă aș fi ales să ierarhizez această listă, pentru că aportul său în filmele menționate ridică mult cota acestora și pare că oferă și o replică pe măsură actorilor principali. Cu toate acestea, din 2009, după Drag Me to Hell, unde a avut rolul principal, Alison Lohman nu a mai avut niciun rol și nici nu pare că va reveni pe platourile de filmare în viitorul apropiat.
Julianne Moore (03.12.1960 – SUA)
Roluri: The Shipping News (2001), The Hours (2003), The Kids Are All Right (2010)
Proaspăt premiată cu Oscarul pentru cel mai bun rol principal (Still Alice), Julianne Moore a jonglat rolurile principale cu cele secundare, reușind să-și pună amprenta printr-un joc tipic și cu ajutorul unor expresii și gesturi non-verbale care au devenit o marcă înregistrată. Chiar dacă au trecut 12 ani de la premieră, sunt convins că pot revedea oricând cu plăcere The Hours – și nu doar pentru proteza de la nasul lui Nicole Kidman!
Cate Blanchett (14.05.1969 – Australia)
Roluri: The Lord of the Rings (2001, 2002, 2003), The Aviator (2004), The Curious Case of Benjamin Button (2008), The Hobbit (2012), Notes on a Scandal (2006)
Ce caută un rol din Lord of the Rings sau The Hobbit și de ce Blanchett și nu altă actriță din oricare dintre cele două trilogii? Cred că răspunsul îl dă chiar cariera australiencei în raport cu celelelalte prezențe feminine din LOTR sau Hobbit – o serie de roluri excelente și în alte producții, fie ele principale sau secundare. Cu toate acestea, Galadriel rămâne poate unul dintre cele mai fascinante personaje din filmele fantasy, fie și pentru faptul că din rațiuni diverse, rămâne învăluit într-un mister despre care parcă se vrea a se ști mai multe. Și nu, n-ar fi nevoie chiar de o trilogie Galadriel din partea lui Peter Jackson, însă prezența vrăjitoarei-elfe în Hobbit (deși în volumul lui Tolkien nu apare) a fost una inspirată. Iar dacă stilul fantasy nu este preferatul vostru, Notes on a Scandal sau The Aviator sunt suficiente pentru a o pune pe Blanchett într-o listă de actrițe preferate.
Tilda Swinton (05.11.1960 – Marea Britanie)
Roluri: Adaptation (2002), Constantine (2005), Michael Clayton (2007), Burn After Reading (2008), Moonrise Kingdom (2012), Snowpiercer (2013), Grand Budapest Hotel (2014)
Tilda Swinton este prezența cea mai obișnuită cu rolurile secundare din această listă. Am enumerat doar câteva care merită menționate și care nu au cum să treacă neobservate pentru excentricitatea personajelor întrupate de britanică, oricât de consistentă sau discretă ar fi prezența sa într-un film. Și cum să nu reții un personaj pe care-l cheamă ”Social Services”?
Naomi Watts (28.09.1968 – Marea Britanie)
Roluri: Mullholand Drive (2001), The Ring (2002), 21 Grams (2003), The Assassination of Richard Nixon (2004), J. Edgar (2011), Birdman (2014)
Pe Naomi Watts am văzut-o inițial în halucinantul Mullholand Drive și, deși nu sunt un fan David Lynch, îmi dau seama că trebuie să ai un talent desăvârșit pentru a juca în filmele lui. Am văzut (și apoi am revăzut de vreo șase ori) The Ring (unde l-am remarcat de asemenea și pe Brian Cox) – aici e discutabil dacă Watts a avut rolul principal sau secundar, însă cred că merită menționată prestația sa indiferent de natura rolului. Cred însă că în 21 Grams și The Assassination of Richard Nixon reușește să se impună decisiv ca o actriță de top, dovadă și faptul că începe să aibă tot mai multe roluri principale, însă continuă să sprijine producții importante și prin roluri secundare, cel mai recent fiind Birdman.
Kate Winslet (05.05.1975 – Marea Britanie)
Roluri: Quills (2000), The Life of David Gale (2004), Carnage (2011)
O prezență des întâlnită pe lista nominalizărilor și a premiilor obținute pentru roluri principale sau secundare, Kate Winslet a trecut peste momentul Titanic (la fel ca și Leonardo di Caprio) fără să se piardă la o vârstă fragedă (avea 21 de ani în perioada filmărilor) în negura celebrității de moment dată de un rol ce ar fi putut s-o fixeze în mentalul publicului drept ”Rose”. În The Life of David Gale, reușește un duet apreciabil împreună cu Kevin Spacey într-un film-pledoarie pentru interzicerea pedepsei cu moartea în Statele Unite ale Americii (Winslet e o jurnalistă care anchetează cazul unui profesor – Spacey – condamnat la moarte pentru uciderea unei colege de universitate, iar treptat aceasta îi câștigă încrederea și pornește pe urmele unor indicii care pot să-i aducă în ultimul ceas salvarea profesorului). Nu în ultimul rând, rolul din Carnage, într-un careu de ași ales inspirat de regizorul Roman Polanski (Winslet joacă alături de Jodie Foster, Christoph Waltz și John C. Reilly), dovedește că aceasta este nu doar o figură reprezentativă a cinematografiei contemporane, ci și o jucătoare de echipă.
Keira Knightley (26.03.1985 – Marea Britanie)
Roluri: Love Actually (2003), Pirates of the Caribbean (2003, 2006, 2007), King Arthur (2004), Anna Karenina (2012), Begin Again (2013), The Imitation Game (2014)
Da, încă o britanică în această listă, care s-a remarcat atât prin rolurile de la începutul carierei (în Love Actually sau în franciza Pirații din Caraibe), dar mai ales după interpretările din Begin Again și The Imitation Game. Keira Knightley a arătat, astfel, că e capabilă să joace și alte roluri decât personaje semi-legendare sau de aventuri fantastice și se află într-un moment al carierei în care pare că începe să interpreteze roluri din ce în ce mai grele.
Jessica Chastain (24.03.1977 – SUA)
Roluri: The Tree of Life (2011), Interstellar (2014), A Most Violent Year (2014)
Remarcată mai degrabă pentru rolul puternic din Zero Dark Thirty, Jessica Chastain a devenit o prezență luată în calcule pentru roluri importante ale marilor producții de la Hollywood. Chiar dacă nu mai este la prima tinerețe, cariera acesteia pare că se află într-un trend ascendent al popularității și probabil că vor exista destule producții care o vor lua în calcul pentru un rol pe interpreta rolului agentei CIA care a condus la prinderea lui Osama bin Laden. În același timp, în ciuda unei prezențe plăcute și a unor personaje puternice pe care le interpretează, Jessica Chastain pare mai degrabă o actriță potrivită pentru roluri secundare decât principale.
Rachel Weisz (07.03.1970 – Marea Britanie)
Roluri: Enemy at the Gates (2001), The Constant Gardener (2005), Confidence (2003), The Bourne Legacy (2012)
Rachel Weisz încheie o listă în care am încercat să elimin elementul de vedetism și să cântăresc rolurile secundare ale actrițelor. Chiar dacă nu este una dintre răsfățatele Hollywoodului, Weisz este o prezență constantă (și apreciată) în producții cu un box office consistent. Despre rolurile sale nu cred că se poate spune că sunt la fel de puternice precum ale lui Kate Winslet sau Cate Blanchett, dar personajele din The Constant Gardener sau Enemy at the Gates au o importanță în cursul acțiunii pe care Weisz reușește s-o evidențieze grațios și intim. Poate că, după Agora, unde a făcut cu brio față unui rol principal, pentru Rachel Weisz ar fi fost logic să urmeze și alte roluri principale. Deocamdată, rămâne să așteptăm.
Mențiune: Leila Hatami (01.10.1972 – Iran)
Pentru că rolul din Nader și Simin: O despărțire este mai degrabă principal, dar pentru că am dorit să adaug și o prezență non-occidentală în această listă, țin să extind lista de 10 actrițe cu încă un nume – nu doar pentru că cinematografia iraniană este una dintre cele mai mediatizate la nivel internațional în ultimii ani. Talentul Leilei Hatami, provenită dintr-o familie de cineaști iranieni, transcende granițele geografice și ideologice, iar O despărțire (alături de alte producții iraniene și non-americane) reprezintă un exemplu grăitor pentru care merită să ne pierdem puțin timp atunci când dorim să ne extindem aria cunoștințelor culturale.