Când i-a venit ideea lui George R.R. Martin să scrie un roman despre Războiul Rozelor, după câteva sesiuni de brainstorming, a decis să mute conflictul într-o lume fantastică, una care să fie un teren de joacă pe care autorul să descarce toate ideile, și să înșiruie tot ce știe despre perioada istorică ce poartă numele de Evul Mediu. Din această decizie a rezultat o lume incredibil de complexă, înșiruită pe mii de pagini, prin care putem analiza legătura noastră cu Evul Mediu – cel real, prin sistemele de control existente și astăzi (biserica, statul și banca) și cel imaginar prin viziunea romantică a perioadei (cu dragoni, cavaleri și prințese).

Tocmai complexitatea cărții i-a adus succesul, mai întâi la nivel de cult, iar apoi, odată cu lansarea serialului Game of Thrones, la nivel mainstream. Și cum se întâmplă de obicei cu lucrări atât de ambițioase, au răsărit prin negurile internetului tot felul de fansite-uri. Printre cele mai bune se numără blog-ul Race for the Iron Throne, creat de istoricul Steven Atwell, cu o arhivă imensă de articole, eseuri și videoclipuri cu analize politice, istorice, detalii despre tehnicile narative folosite și comparații între cărțile A Song of Ice and Fire și serialul Game of Thrones.

Preferatele mele sunt eseurile A laboratory of Politics, o analiză a continentului din est (Essos) și mai ales a Orașelor Libere – inspirate de Orașele-Stat italiene din Evul Mediu, orașele punice din antichitate și organizații precum Liga Lombardă și Liga Henseatică. Pe de o parte, pentru că e foarte educativă, dar și pentru că analizează o zonă fascinantă și colorată a lumii lui Martin care (până acum) a fost descrisă prea puțin în cărți.