Mă bucur să scriu pentru un top ca acesta, pentru că, să fim serioși, ce e mai important în viață decât prietenia? Aș vrea să aduc aminte de câteva filme menționate de alții. Once Upon a Time in the West – Bogdan Drumea, Ghost World – Alexandru Vizitiu și Clerks, împreună cu Two-Lane Blacktop – Răzvan Dü. Acestea sunt, toate, filme pe care le-am văzut, mi le amintesc foarte clar și m-au impresionat mai mult sau mai puțin. Pe lângă asta, se și potrivesc bine cu tema.
Filmele pe care le voi menționa aici reprezintă propunerile mele subiective. Or fi alegeri mai bune, cu siguranță, dar nu le-am văzut eu sau nu mi-au venit în minte acum. Am ales aceste cinci titluri dorind să prezint mai multe laturi ale conceptului de prietenie. Nu m-am gândit la happy endings și nici la cele mai mature sau pozitive experiențe interumane imortalizate în cinematografie.
5. I Vitelloni (Federico Fellini, 1953)
Unul din primele filme ale lui Federico Fellini, I Vitelloni este un fel de semi-autobiografie a regizorului. Filmul prezintă viețile unor adolescenți care refuză să se maturizeze, rezultând de aici scene melodramatice și ușor teatrale, cumva proto-felliniene. Nu trebuie foarte multă intuiție pentru a realiza faptul că I Vitelloni a influențat nenumărate filme mult mai recente care au ca temă prieteniile hoinărești adolescentine. De exemplu, monologul interior, care arată o antiteză între gândurile și faptele unui personaj, apare două decenii mai târziu în Mean Streets (Martin Scorsese, 1973) și astăzi e o opțiune regizorală destul de comună. La începuturile anilor ’50, era ceva inovator.
4. Last Life in the Universe/Ruang rak noi nid mahasan (Pen-Ek Ratanaruang, 2003)
Vizionarea acestui film reprezintă o experiență tristă și macabră. Nu pot să zic că l-aș recomanda unui copil. Este „tăcut”, deci nu conține prea mult dialog și lasă multe de interpretat. Filmul începe prezentându-l pe protagonist, un tip obsesiv-compulsiv, fiind total hotărât să încheie filmul la nici 5 minute de running time. Cum? Prin încercarea lui de a se spânzura. Este întrerupt de vizita neașteptată a fratelui său, un personaj care nu supraviețuiește prea mult timp în acest film. (După cum ziceam, nu vorbim aici de un film tocmai vesel.) Motivul pentru care simt că filmul își merită locul în acest top este prietenia pe care o formează protagonistul cu o femeie de care rămâne fascinat cum o vede pentru prima dată. Dupa un accident și decesul de care vorbeam mai devreme, cei doi ajung, practic, să locuiască împreună. De aici urmează o înșiruire de momente între ei, care ne arată sugestiv cât de diferiți sunt ei ca oameni, deși nu aflăm nimic detaliat despre trecutul niciunuia dintre ei. De exemplu, ea este dezordonată, iar el e extrem de meticulos și ordonat, sau faptul că el este rezervat iar ea este agitată și grăbită. În orice caz, nu este nimic ce îi leagă cu adevărat, ei nu vor neapărat să stea împreună, ci nu au de ales. Au nevoie unul de celălalt.
3. Heavenly Creatures (Peter Jackson, 1994)
Èšin să menționez de pe acum că filmul Heavenly Creatures este unul important, aflându-se între cele două perioade „extreme” semnate de Peter Jackson: Perioada 1987-1992 comedy horror/gore pe care eu, personal, o ador pentru unicitatea ei și bine cunoscuta perioadă epic fantasy care a făcut furori încă de la primul Lord of the Rings, din 2001 încoace. Acest film a apărut la doar doi ani după Meet the Feebles, care încă poate fi considerat scârbos, pervers și excesiv de violent, iar ca bonus, este făcut în întregime cu păpuși. După această serie de filme comedy horror, „in your face” dezgustătoare, Peter Jackson în sfârșit se hotărăște să regizeze un film „normal”. Sau nu. Filmul, in realitate, este răscolitor. Heavenly Creatures spune povestea unor fetițe (interpretate de Kate Winslet & Melanie Lynskey) care au o prietenie atât de obsesivă, încât se atașează romantic una de cealalta iar, în tentativa de a proteja cu orice preț prietenia lor, una din ele își ucide propria mamă. Cele două fete își creează o lume fantastică, în care locuiesc fără ca nimeni să le despartă. Prin felul cum ajung personajele să îmbine mental iubirea cu violența, această fantezie e catalizatorul pentru problemele lor psihice de mai târziu.
2. American Beauty (Sam Mendes, 1999)
Ador acest film. Dacă aș ști că, după ce mor, mă transform într-un DVD American Beauty, n-ar mai avea rost să trăiesc. Da, atât de mult îmi place. Acest film se joacă cu mai multe teme, de la transformare adolescentină la homosexualitate reprimată, dar cel mai mult se joacă cu tema frustrării. Frustrare sexuală, frustrare cauzată de probleme financiare, frustrarea copiilor că nu sunt înțeleși, frustrarea părinților că nu sunt înțeleși, frustrare cauzată chiar de lipsa de identitate. Cum vorbim aici despre prietenie, subiectul pe care vreau să îl ating este prietenia dintre principalele adolescente din film. Una este Jane, „fetița lui tati”, iar cealaltă, Angela, reprezintă love interest-ul tatălui lui Jane. La început, ele sunt nedespărțite. Însă, odată ce vecinul lui Jane, Ricky, un tip ciudat, aproape mereu sub influența drogurilor și cu un fetiș ciudat de a filma oamenii în cele mai intime momente, începe să se bage în seamă cu cele două fete, lucrurile încep treptat-treptat să se schimbe. Deși, inițial, ambele fete se comportă ca fiind scârbite de el, Jane observă în timp că respectivul tip este singurul om care o înțelege cu adevărat. De aici, începe să conteze cu mult mai mult prietenia dintre Jane și Ricky decât prietenia prezentată inițial, dintre cele două fete. Frumos e cum filmul sugerează, prin relația baiatului cu părinții lui, faptul că și el, pentru prima dată, se simte cu adevărat înțeles de cineva. Reciprocitatea asta, împreună cu faptul că, în ciuda viciilor lui, Jane îl simte ca fiind cel mai stabil stâlp de susținere emoțională pentru ea, e ceea ce face prietenia dintre Jane și Ricky specială.
1. My Own Private Idaho (Gus Van Sant, 1991)
Am pus acest film pe prima poziție datorită faptului că întregul film ne prezintă povestea unor buni prieteni tineri, Mike si Scott, care trăiesc pe străzile din Portland. Mike este narcoleptic și suferă pentru că a fost abandonat de mama lui în copilărie, iar Scott face parte dintr-o familie înstărită și, cu toate acestea, alege sa trăiască ca un homeless sărac doar ca să-i facă în ciudă tatălui lui. My Own Private Idaho are caracteristici de road movie, o mare parte din film centrându-se pe călătoria celor doi băieți în lume, cu scopul de a o găsi pe mama lui Mike. De fapt, adevărata călătorie aici este cea a descoperirii de sine. Prin această călătorie, aflăm din ce în ce mai multe despre personaje și despre relația dintre ei. Filmul, de asemenea, este narat într-o manieră echilibrată. De exemplu, filmul prezintă destule momente tensionante și dramatice, dar acestea sunt amortizate de diverse situații comice. Toate aceste lucruri slefuiesc aceasta bijuterie cu naturalețe. My Own Private Idaho este un film umanist și foarte sensibil, atmosferic și lejer și alternează intre scene triste sau cuprinse de disperare și scene melancolice care sugerează, însă, că există lumină la capătul tunelului vieții.
Dacă acest top ar fi fost un „top zece”, aș fi inclus și:
Elephant
Dumb and Dumber
Thelma & Louise
Deliverance
Japanese Story
