Mr. Jones (Agnieszka Holland, 2020) spune povestea personajului eponim, Gareth Jones (James Norton), un galez intelectual, absolvent al Universității Oxford, cunoscător al limbii ruse și pasionat de poeme obscure. Filmul urmărește călătoria lui Jones din Marea Britanie în Rusia și mai apoi în Ucraina. Scopul lui este dezvăluit încă de la început: Gareth dorește să-i ia un interviu lui Stalin, pentru a afla mai multe detalii legate de motivul pentru care economia Rusiei pare să prospere.
Filmul are o structură narativă clasică, începând însă cu un episod care se cere interpretat: George Orwell (Joseph Mawle) tastează de zor la mașina de scris. Acesta lucrează la romanul „Ferma animalelor”, fiind hotărât să spună mai departe „o poveste atât de simplă, încât ar putea fi înțeleasă chiar și de un copil”. Spectatorul pătrunde în spațiul intim al scriitorului, pe furiș: camera se deplasează ușor din exteriorul casei (avem aici un hambar și un lan de grâu în bătaia vântului) înspre interior (unde se află scriitorul, mașina lui de scris și o machetă pe care se află figurine reprezentative pentru animalele de sacrificiu, aflate în hambar). Abia apoi, este prezentat Mr. Jones, sugerând astfel o legătură între el și opera literară: „Holland și Chalupa sugerează în Mr. Jones că «Ferma animalelor» de George Orwell a fost inspirată de munca jurnalistului Jones, iar filmul este, dintr-un motiv curios, centrat în jurul procesului de scriere al romanului lui Orwell”[1]. În film, chiar George Orwell e auzit recitând, înainte de cartonul cu titlul filmului, „Mr. Jones, de la ferma animalelor, a încuiat cotețele peste noapte”, titlul fiind urmat de un prim-plan al tânărului britanic, aflat în Camera Lorzilor. (Finalul filmului este unul ciclic- George Orwell citește sfârșitul cărții sale și explicitează, astfel, corelarea lui cu ancheta lui Jones despre Holodomor, foametea din Ucraina care a urmat politicilor agricole staliniste: „Înfometarea părea că le privește în față. Era probabil necesar să ascundă acest fapt de lumea din afară. Încurajate de distrugerea morii de vânt, ființele umane inventau minciuni noi despre ferma animalelor.”)
Așadar, la începutul filmului lui Holland, Jones este un jurnalist care tocmai ce a început să simtă gustul faimei. I-a luat un interviu lui Adolf Hitler și este, după cum afirmă un membru din Camera Lorzilor, „un tânăr care are capacitatea de a prezenta lucrurile cu pasiune”. Jones vorbește cu însuflețire despre experiența pe care a avut-o în avion, aflându-se în compania lui Hitler și a lui Goebbels, Ministrul Propagandei. E îmbrăcat la costum, are părul pieptănat pe-o parte și poartă o pereche de ochelari rotunzi. Se prezintă impecabil, dar din felul în care vorbește (prea entuziasmat, prea repede, prea plin de patos) devine clar faptul că este doar un novice, un jurnalist aflat la început de drum care – deși l-a cunoscut personal pe Hitler – încă n-a văzut nimic.
Jones se folosește de influența pe care o are pentru a primi permisiunea de a călători în Uniunea Sovietică, asumându-și misiunea de a descoperi adevărul despre expansiunea economică a Rusiei, paradoxală în condițiile în care rubla „nu valorează foarte mult”. După cum afirmă chiar Jones, colapsul economic global pare să nu-i afecteze pe ruși, „care cheltuie cu frenezie”. Acesta consideră că este datoria lui să afle adevărul despre „planul cincinal” al rușilor. De mai multe ori, pe parcursul filmului, acesta recită versurile unui poem galez („Bătălia arborilor[2]”):„Am fost o sabie în mână/ Am fost un scut în bătălie/ Am fost o coardă de harpă (…)[3]”. Cu acest crez în minte, Jones pornește într-o călătorie către Moscova și mai apoi, către Ucraina.
Costumul lui apretat este înlocuit de o haină veche, pe care o obține în schimbul unui colț de pâine, de la un sătean ucrainean care „n-are nevoie de bani”. Șarmul lui este înlocuit de prudență, disperare și teamă. Siguranța lui de sine se sparge, la fel ca o mască. Este scos din lumea politicienilor, a jurnaliștilor și universitarilor și ajunge într-o țară din care Uniunea Sovietică a revendicat recoltele de grâu („aurul lui Stalin”) și pe care a lăsat-o, mai apoi, să moară de foame („Holodomor” se traduce literal ca moarte prin înfometare). În Uniunea Sovietică, Jones face cunoștință cu americanul Duranty, câștigător al Premiului Pulitzer, plătit de sovietici ca să manipuleze opinia publică occidentală. La o petrecere fastuoasă, acesta din urmă îl încurajează pe Jones să citească din povestea lui Edgar Allan Poe, „Masca Morții roșii”. De altfel, viețile lui Jones și ale americanului Duranty pot fi diferențiate de cele ale ucrainenilor în același fel în care nobilii se credeau izolați de Moartea roșie: „Erau măscărici şi comedianţi, erau dansatori şi muzicanţi şi tot ce e frumos pe lume. Era şi vin. Toate acestea şi sentimentul de siguranță se aflau acolo, înăuntru. Iar afară bântuia Moartea Roşie.”[4] La final, există chiar o confruntare între Jones și Duranty, din care reiese faptul că nici sistemul britanic nu este cu mult superior celui rus. Corupția arată la fel peste tot. Jones scoate din buzunar un „suvenir” din Ucraina și îl întinde către Duranty: „Scoarță de copac. Asta mănâncă oamenii. O poți pune lângă următorul Pulitzer”.
Într-un interviu acordat celor de la MUBI, Agnieszka Holland spune că un film clasic pe care ar vrea să-l vadă pe marele ecran este Odd Man Out [5](r. Carol Reed, 1947). Demonstrând afinitatea lui Holland pentru Reed, în prima jumătate a filmului pot fi regăsite câteva asemănări între Mr. Jones și un alt film al aceluiași cineast, The Third Man (1949). În ambele filme avem jurnaliști care călătoresc cu trenul, urmărind un subiect promițător, care ar putea să-i consacre. Astfel, Holly Martins (Joseph Cotten) ajunge în Viena și este oprit de oficialități. Pornind de la același principiu, Mr. Jones ajunge în Moscova, unde este oprit pentru un control de rutină.
Mr. Jones (Agnieszka Holland, 2020)
The Third Man (Carol Reed, 1949)
Diferența constă în registrul filmelor- În Mr. Jones plutește o atmosferă gravă, o realitate zugrăvită cu scopul de a-l încuraja pe Gareth să dea înapoi. Atmosfera se potrivește cu cea din „Masca Morții Roșii”- „Şi bezna, şi ruina, şi Moartea Roşie îşi întinseră peste tot şi peste toate nemărginita lor stăpânire”.[6] În acest film, e destul de clar (încă de la început) că jurnalistul va descoperi niște ilegalități mușamalizate cu pricepere de niște oameni aflați în poziții înalte. Aceasta este natura filmului, care te face să te întrebi care este secretul și nu dacă există unul. Din acest punct de vedere, The Third Man este un film mai încriptat, iar întrebarea dacă există sau nu un secret planează în mod constant asupra lui. Spectatorul se vede nevoit să țină pasul cu Holly Martins și să se întrebe constant cine este Harry Lime (angajatorul misterios al lui Martins), unde se află, cu ce se ocupă și chiar să-i chestioneze moralitatea.
Desigur, un rol foarte important este constituit de muzică. Coloana sonoră compusă de Antoni Komasa- Łazarkiewicz (compozitor cunoscut și pentru coloana sonoră a filmului Quo vadis, Aida ? – Jasmila Žbanić, 2020 – o dramă care are ca subiect central genocidul din Srebrenica) adâncește sentimentul de înstrăinare, pericol, poate chiar avertisment. Ambele filme (Mr. Jones și Quo vadis, Aida?) caută să spună mai departe adevărul (genocidul din Srebrenica și cel din Ucraina), iar adevărul are o greutate mult mai mare, atunci când este susținut audiovizual. Melodii precum „Părinții”, „Aida” sau „Copiii”[7] (din soundtrack-ul filmului Quo vadis, Aida?) rămân în memorie mult timp după ce filmul s-a terminat.
Așadar, Mr. Jones spune povestea unui jurnalist care sacrifică totul pentru adevăr, inclusiv reputația și libertatea lui. Holland schimbă registrele într-un mod ingenios: prima jumătate a filmului aduce speranță pentru tânărul jurnalist, care profită de fiecare oportunitate ivită. Cea de-a doua jumătate aproape că nu mai are nevoie de cuvinte: imaginile și acțiunile ucrainenilor înfometați vorbesc de la sine. Filmul nu se încheie într-o notă care-i seamănă disperării, dar nici speranței. Sfârșitul scoate la iveală adevărul care, la fel ca viața sau moartea, nu poate fi bun sau rău. Adevărul doar este: „Şi acum toată lumea află că Moartea Roşie era de faţă, acolo.”[8]
[1] https://www.washingtonpost.com/opinions/2020/07/31/mr-jones-deadly-consequences-shoddy-journalism/, accesat în data de 05.06.2022, ora 11:24
[2] Galeză. în original: “Cad Goddeu”. În engleză: “The Battle of Trees”
[3] Eng. în original: “I was a sword in hand/ I was a shield in battle/ I was a string on a harp.”
[4] Edgar Allan Poe, „Masca Morții roșii și alte povestiri”, traducător Liviu Cotrau, editura Polirom, 2012.
[5] https://mubi.com/notebook/posts/moviegoing-memories-agnieszka-holland, accesat în 04.06.2022, ora 12:13
[6] Ibidem.
[7] Eng.în original: “The Fathers”, “Aida”, “The Sons” (din soundtrack-ul filmului Quo vadis, Aida?)
[8] Edgar Allan Poe, „Masca Morții roșii și alte povestiri”, traducător Liviu Cotrau, editura Polirom, an apariție 2012.