S-a întâmplat ca anul acesta să asist la procesul de selecție pentru NexT Is Feminist, dintr-o poziție destul de relaxată. Mai exact, Irina și Andrei mi-au trimis fiecare un short list cu filme primite prin call for entries pe care le văzuseră, despre care credeau că se potrivesc în secțiune și pe care urma să le discutăm împreună până la restrângerea titlurilor de pe listă. Am fost cu toții de acord că ceea ce ne dorim de la această secțiune este ca fiecare dintre filme să spună ceva diferit despre feminism (în cinema și nu numai) și despre feminitate, să nu dublăm un mesaj estetic sau angajament politic. Ideal, dorim să provocăm spectatorii să poarte discuții despre problemele sociale pentru care femeile trebuie, mai tot timpul, să găsească forme de a le dispersa. Cu siguranță, filmul care vorbește direct despre drepturile femeilor este Beach Flags (r. Sarah Saidan), o animație iraniană care urmărește desfășurarea unui concurs accesibil femeilor-salvamar, dar scoate la iveală fragilitatea libertății femeilor în Iran.

De cealaltă parte, avem un film cum este Bill is a Photographer (r. Clark Nikolai), a cărui prezență în acest program mă bucură mult. Dacă toate celelalte filme spun ceva despre feminitate, sau arată femei în situații sociale nedrepte, mai toți subiecții lui Bill sunt bărbați. Mă aștept ca astfel să provoace discuții despre ce anume poate fi feminist și să clarifice că feminismul, ca teorie socială, e un efort constant de a face lumea mai primitoare pentru ambele sexe; discursul fotografului despre frumusețea corpurilor imperfecte e profund în acord cu principiile feministe. When Will You Be Back? (r. Alex Casianov) e un film discret care expune perspectiva tradițională asupra maternității prin relația dintre o tânără mamă și bunica ei, care aparține unei alte generații. La nivelul relației dintre bunică și nepoată, mai e în selecție un film senin, Je montrerai mes seins (r. Eduardo Sosa Soria), care discută sexualitatea feminină în relație cu corpul și cu fetișizarea. Cred că cele două se completează frumos în calup, pentru că privesc nu doar două generații diferite, ci și două culturi și clase sociale pentru care istoria femeilor e diferită, Polonia și Franța.

O altă componentă importantă a feminismului se leagă de contrazicerea unor stereotipuri de gen pe care, de multe ori, filmele mainstream le confirmă. White Knights and Bad People (r. Arielle Bernstein și Serena Bramble) este un eseu video despre viol în filme, unde corpul feminin e reprezentat ca fiind inert în fața violenței. Eseul scoate la iveală tehnicile narative care lucrează cu aceste stereotipii, folosind o variantă de analiză feministă aplicată pe film. Celălalt scurtmetraj non-ficțiune, An Open Letter to Feminist Trolls (r. Melissa Fabello), explică de ce etichetele misogine frecvent puse femeilor sunt lipsite de orice logică odată ce ambele sexe sunt recunoscute ca fiind egale. Ambele clipuri sunt importante în calup tocmai pentru diversitatea formală pe care o aduc, multe dintre filme urmând o structură narativă clasică. Apropo de filme cu poveste, dintre toate acestea preferatul meu este To Sasha with Love (r. Alexandra Dashina), un film delicat despre independență emoțională, care cred că spune multe pentru oricine îl urmărește, bărbat sau femeie – iar asta e o miză pe care programul o are, cel puțin în ceea ce mă privește: să arate că feminismul are valoare universală.

Programul NexT Is Feminist include alte câteva filme, despre care cred că reușesc să completeze un colaj cu abordări diferite ale feminității și inegalităților sociale.

Filmele din NexT Is Feminist vor rula vineri, 17 aprilie, ora 20:30, la Cinema Elvira Popescu.