-
Gentlemen Prefer Blondes (1953, Howard Hawks)
Cel mai bun casting din istoria cinematografiei, după părerea mea. Marilyn Monroe ca Lorelei Lee, blonda materialistă și manipulatoare, și Jane Russell ca Dorothy Shaw, bruneta feministă și cu picioarele pe pământ, sunt absolut perfecte. Dialogurile lor rapide, cu glumițe aruncate back and front, împreună cu numerele muzicale strălucitoare au cimentat filmul ca fiind unul dintre cele mai bune muzicaluri. Åži eu îl cimentez ca unul dintre filmele cu cele mai mișto prietenii.
-
The Grand Budapest Hotel (2014, Wes Anderson)
Wes Anderson a fost întotdeauna regizorul meu preferat și, deci, trebuia să fie și el în listă. Filmul are o prietenie pe stilul spring-autumn, între administratorul unui hotel de lux din ficționala Republică Zubrowa, Gustave H și Zero, lobby boy-ul interpretat de Tony Revolori. Ralph Finnes este cel care îl interpretează pe cel dintâi, în unul dintre cele mai bune roluri din cariera lui. El trece cu ușurință de la a fi șarmant cu doamnele bogate, la a fi patern și protectiv cu tânărul lui discipol. Relația dintre cei doi face e chiar miezul filmului, având atât rolul de detensionare comică cât și de reliefare a diferențelor între clasa de sus și emigranți.
-
Some Like It Hot (1959, Billy Wilder)
M-am gândit că dacă separ cele două filme cu Marilyn Monroe, n-o să se prindă nimeni cât de mult îmi place, dar cred că nu o să funcționeze, deci îmi asum. Considerat una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile, filmul lui Billy Wilder îi are în centru pe Joe și Jerry, Tony Curtis și John Lemmon, doi muzicieni care se travestesc pentru a scăpa de mafie. Unul prostuț și unul nu neapărat mai isteț, dar cu o putere de convingere mai mare, cei doi sunt absolut hilari, însă și devotați unul celuilalt.
P.S. Deși sunt de părere că John Lemmon făcea pereche mai bună cu Walter Mathieu, trebuie să admit ca Tony Curtis este perfect pe rolul lui. La care trebuie să adaug că n-aș fi vrut să-l văd pe Walter Mathieu pe tocuri (sau..?).
-
Spirited Away (2001, Hayao Miyazaki)
Cui poate să nu-i placă prietenia dintre o fată și un spirit al răului/dragon/băiat tuns bob? Animația lui Hayao Miyazaki este despre o fetiță care intră în lumea spiritelor și se angajează la vrăjitoarea care-i transformă părinții în porci, pentru a căuta o cale să-și rezolve problemele. Relația dintre ea și băiat este cea de Harap Alb – calul lui, doar că puțin mai dezvoltată. Este, totuși, interesant să vezi cum relația lor evoluează într-un film în care nici un personaj nu e bun sau rău per se, ci doar complicat.
-
Beaches (1988, Garry Marshall)
Chiar dacă este a guilty pleasure, filmul acesta chiar are o prietenie super faină. Nu voi admite că l-am văzut de patru ori în săptămâna în care l-am descoperit și nici că nu l-am mai revăzut de atunci de frică să nu realizez cât de prost e de fapt. Dar o să spun că Bette Midler, în rolul boemei și vulcanicei C.C. Bloom, și Barbara Hershey, în rolul timidei și ușor frigidei Hilary Whitney, sunt absolut superbe. Filmul le urmărește prietenia, cu suișurile și coborâșurile ei de-a lungul a 30 de ani.