Episodul 1 – Iowa

Din primele momente ce prezintă cina cu părinții și monologul lui Adam despre lipsa de sens a vieții, noul sezon din Girls promite același ton quirky pe care îl știm și îl iubim. Hannah are primul rant (despre cum s-a simțit subapreciată, dar totul e OK, pentru că știe că e iubită) în timp ce părinții ei se uită perplex la ea și tu simți că ți-a fost puțin dor de Hannah și abia aștepți să-ți mai dea un motiv să te simți tu mai stabil.

Episodul este despre relațiile ei și cum anticipează Hannah că or să evolueze odată cu mutarea ei în Iowa. Jessa e nervoasă și pe bună dreptate, pentru că mutarea vine exact după ce Hannah a convins-o să se mute definitiv în New York și își pierde și jobul la băbuța suicidală (de care cu toții uitasem) și chiar nu are o zi prea bună. Shoshanna este angrenată în propriile probleme și până la urmă, Marnie este cea care îi oferă lui Hannah despărțirea cu lacrimi și bocete pe care și-o dorea. Deși pentru un moment crezi că o să fie… Marnie și o să-și trăiască intens doar dramele ei. 

Cea mai mare problemă este însă cu Adam, care pare să fie mai interesat de cariera lui (sau lack thereof) decât de viitorul relației cu ea. Cum Andra vorbea în articolul ei despre dovezile talentului lui Hannah și că poate are un motiv să fie self-centered, avem aici un astfel de moment, când ea spune că „The minute I leave tomorrow [Adam] will fall apart”. Inițial pare o altă iluzie egocentrică de-ale fetei, dar pe parcursul episodului te cam prinzi că lucrurile chiar așa stau și că băiatul e mult mai afectat decât lasă să se vadă: de la sexul monoton până la faptul că se preface că doarme când pleacă Hannah, dar stă la fereastră și-i poți simți melancolia după cum o urmărește urcându-se în mașină. Acum realizăm că ceea ce ar putea fi interpretat superficial drept nepăsare e doar teama lui Adam de a-și lua la revedere.

Unul dintre cele mai bune momente ale episodului e absolvirea Shoshannei, prezentat în modul tipic Girls. Nu are tocă, nu e festiv și nu avem muzică inspirațională de „I did it!”. E un ghișeu, doi părinți care se ceartă și un război al adreselor de livrare (unde să ajungă diploma). Este exact genul de situație reinventată cu care serialul ne-a obișnuit, un fel de alternativă la scenele mari de absolvire din filme. E intrarea perfectă a Shoshannei în lumea adulților și pe piața muncii așa cum e prezentată aici.

Tot la fel de interesant e și momentul când, după concertul ei care a mers dezastruos, Marnie e consolată de Elijah. El o tratează cu niște tough love și face paralele dubioase cu Lady Gaga și Judy Garland (care s-au ținut mai bine decât te-ai aștepta și sunt modele pentru criticii de peste tot). E amuzant în primul rând cum de la o masă plină de familie și prieteni apropiați, cel care vine la ea este Elijah, care pare să devină salvatorul tuturor. Și în episodul următor va sări în ajutorul lui Hannah pentru a o scoate din depresie.

Per total, primul episod este mai slăbuț decât ne-a obișnuit Lena Dunham, pentru că încearcă să-și rezolve conflicte lăsate în aer sezonul trecut și să propună altele noi într-un format de 20 de minute. Lucrul acesta îl încarcă puțin mai mult decât alte episoade, dar e de înțeles și corect pentru personaje să move on și să-și construiască noi situații. 

Episodul 2 – Triggering

Viața în Iowa are și beneficii, cât și dezavantaje. Primul beneficiu este chiria mica. Pentru banii pe care îi plătea în New York pe apartamentul minuscul, dar boem (în stilul lui Carrie Bradshaw), aici Hannah și-a închiriat întregul parter al unei case. Acum merge cu bicicleta, mănâncă struguri as a snack și i se spune că nu e nevoie nici măcar să-și lase bicicleta legată. Dezavantajele sunt că, ocazional, liliecii te fac să te încui afară din casa ta superbă unde nici nu ai semnal, că strugurii nu sunt atât de buni pe cât par și că, dacă nu îți legi bicicleta, aceasta o să-ți fie furată. 

Cam asta învață Hannah în prima ei săptămână în noul oraș, precum și faptul că încă nu e un adult responsabil. Încă nu poate să plătească folosind cardul și este la fel de neapreciată cum era în New York. Doar că singură. 

La atelierul de ficțiune lucrarea ei nu e tocmai ceea ce își imagina ea și nimeni nu simte nevoia să quietly leave the room datorită impactului emoțional. Scena este genul de comic pe care Lena Dunham îl tot folosește în serialul ei, în care vrei să râzi dar este atât de cringy încât nu poți. Pe lângă comicul faptului că a adus la un atelier de ficțiune o lucrare despre ea și ceva ce i s-a întâmplat ei, este amuzant cum povestea ei despre când și-a rugat prietenul să o abuzeze este atacată și desființată de toată lumea, în timp ce ea se luptă să își apere opera. Secvența funcționează pe câteva gaguri, cum ar fi faptul că începe să mănânce în timp ce este criticată sau că tot simte nevoia să întrerupă, deși este împotriva regulilor atelierului. Chiar și intervențiile cavalerești ale celui mai talentat băiat din clasă funcționează tot ca gaguri (toată lumea aplaudându-i fiecare cuvânt în timp ce o critică pe Hannah). Cu toate acestea, reușește să-și salveze încrederea în sine convingându-se că motivul pentru care uneia dintre colege nu i-a plăcut este că ar fi fost victima unui abuz, iar experiența lecturii a fost prea triggering.

După o încercare de a-și găsi pacea sunând acasă doar ca să fie expediată rapid (chiar dacă menționează sinuciderea și încearcă să-și sperie părinții – doar știu și ei ce-au la ușă), Hannah are parte de o surpriză plăcută atunci când Elijah apare și o distrage de la sentimentul ei de inadecvare prin superficialitatea lui senină. De la părul lui pubian la faptul că New York-ul e old news, cei doi au o scurtă conversație care nu înseamnă nimic, dar îi redă fetei confortul. 

Apoi urmează cea mai fun parte a episodului, și anume o noapte de petrecere cum doar Hannah și Elijah știu să facă. Dacă cineva se uită la serialul ăsta și nu consideră că cel mai mișto episod este cel cu aceștia drogați petrecând topless (sezonul 2), clar se uită din obligație pentru prietenă sau e critic. Cei doi dansează sexual și aritmic pe hip hop și le arată localnicilor cum se petrece în New York. Elijah agață un băiat (oarecum) heterosexual și Hannah încearcă să ajute o fată printr-un discurs despre fidelitate și relații la distanță (referindu-se de fapt t la propria ei relație mai mult sau mai puțin încheiată cu Adam) și care se termină cu Hannah luându-i locul fetei la baie. 

Pe final, după ce protagonista se luptă cu o fată în vopsea albastră și berea curge la nesfârșit, cei doi se trezesc dimineața mahmuri și pornesc încet-încet înspre casă, episodul încheindu-se cu Hannah care spune că nu vrea să se întoarcă la viața ei.