„Filmele mele sunt portrete și [sunt] mai multe portrete ale aceluiași personaj.” [1] Céline Sciamma redă prin filmele ei o indescriptibilă senzație de familiaritate. De la joaca unui copil, frământările adolescenței și realizările care vin la o vârstă a maturității,…
François Ozon e un cineast francez prolific ale cărui filme – care adesea ajung la un public larg – sunt frecvent aduse în discuție pentru tematici queer, fantezii erotice și violente, relații familiale toxice – iar din punct de vedere…
Été 85 (r: François Ozon, 2020) se împarte în două planuri narative – similar abordării pe care Ozon o propune în Dans la maison (2011) – care, pe alocuri, prin amintire și evocare, se întrepătrund. Primul dintre ele este un…
Dorian Gray obișnuia să fie de-a dreptul scandalos; chiar și-nainte să ucidă, saloanele vuiau din clipa-n care vreun nefericit îi rostea numele. Cititorul o ia de bună – „scandalos, deci…” –, iar de aici încolo gonflează ce și cum scandaliza…
Înainte de toate a fost Virginia Woolf. Orlando, un titlu-cheie al operei sale, e parte din acea mână de cărți îndeajuns de generoase încât să troneze bibliotecile celor mai vehemenți conservatori și progresiști deopotrivă. Cei care privesc cu jind la…
Am bănuit că Pose este (co)produs de Ryan Murphy încă de la primele scene: am regăsit aici simpatia pentru marginali și gustul pentru exces din Glee (2009-2015), American Horror Story (2011- ) și Glow (2017-2019). Serialul are în centru cultura…