Topul este o formalitate. Prin ordine nu este sugerată o ierarhie care să indice o superioritate a unui film în fața altuia. Mai degrabă, fiecare surprinde diferite arome, poate marginale, pe care tema prieteniei și-o poate însuși în cinema.

5. Dumb and Dumber (1994, regia Peter Farrelly)

Este un film produs în stilul anilor nouăzeci, care avea darul de a fi televizat la noi la ritualica oră opt pentru mulți ani de-a rândul, și care ne servește o felie din viețile inedite a doi proști. În ciuda acestui aspect „scăpat” și prin titlu, filmul sugerează că, dincolo de orice set de valori, o prietenie poate fi legată și alimentată în totală indiferență față de calitatea celor care iau parte la ea. Ce mai rămâne de remarcat, poate și după finalul poveștii, este că odată legată, prietenia va fi în directă imitare a fibrei calitative inerente celor doi participanți – unul mai tâmpit ca altul.  

4. The Way Back (2010, regia Peter Weir)

Dacă în zilele noastre amiciția apare în baruri, la școală, pe stradă, sau în locuri dedicate, în anii gulagului ea era o veritabilă apariție. Cu impresia unor fire narative de filon darwinist, The Way Back urmărește felul în care o mână de bătuți de soartă (politic-ideologic) este aruncată în contextul și mai neprimitor al traversării pe de-a latul a continentului asiatic, pe jos. Moartea și regretul sunt două înfățisări inevitabile, iar gândul suplimentar apare în spectator în momentele dese de apropiere dintre prietenie și necesitate vitală, un motiv solid pentru cel puțin o vizionare.

3. The Name of the Rose (1987, regia Jean-Jacques Annoud)

Și Aristotel poate naște prietenii, chiar și la milenii după. Deși în umbra unei clasice și scolastice relații dintre maestru și aghiotant, se poate spune cu lejeritate că împărtășirea unor momente din istoria personală trădează un sentiment de veridică camaraderie. La fiecare pas o călăuză și un model pentru june, William înțelege, din simpla proximitate a tânărului, în mijlocul unor vremuri medievale, profund creștine, că proprie tinereții este perisabilitatea sa. Acolo unde experiența abundă și concluziile sunt grevate, simțim cum există întotdeauna loc pentru o nouă, suplimentară învățatură. Cinemaieutică at its best.

2. Mary and Max (2009, regia Adam Elliot)

„[…] Dear Mary Daisy Dinkle, there is something I have to tell you which will explain why I have not written. Each time I received one of your letters, I had a severe anxiety attack. This is because recently, while I was in a mental institution, they diagnosed that I have a new thing called Asperger’s syndrome, which is a neurobiological, pervasive, developmental disability. I prefer „Aspie” for short. I will now list some of the traits of an Aspie. No.1 – I find the world very confusing and chaotic because my mind is very literal and logical. 2 – I have trouble understanding the expressions on people’s faces. When I was younger, I made a book to help me when I was confused. I still have trouble with some people. 3 – I have bad handwriting, am hypersensitive, clumsy and can get very concerned. 4 – I like solving problems. And finally No.5 – I have trouble expressing my emotions. Dr. Bernard Hazelhof says my brain is defective but one day there will be a cure for my disability. I do not like it when he says this. I do not feel disabled, defective or I need to be cured. I like being an Aspie. It would be like trying to change the colour of my eyes. There is one thing I wish I could change, however. I wish I could cry properly. […]”

1. Limelight (1952, regia Charles Chaplin)

O întâlnire accidentală, sub semnul unor zile grele pentru ambii, și o relație care nu s-a remarcat prin intensitate sau prin durată – caracteristici pe care le-am aștepta de la o apropiere de proporții epice – este prietenia dintre un artist și o artistă, pe care îi separă o jumătate de secol și pe care îi apropie atât dragostea de scenă, cât și sentimentul imposibilității unor performanțe artistice remarcabile. Nu imprevizibil este că acea jumătate de secol va întruchipa șansa de a continua pentru unul dintre ei, respectiv lipsa oricărei speranțe pentru celălalt. Deși arde rapid, înțelegerea situației celui apropiat conduce la două finaluri, ambele fericite, dar antinomice în desfășurare. Poate un mesaj mai rar este că trăirea directă a unei relații de prietenie este mai importantă decât calibrarea ei la valorile care roiesc în jurul relației ideale dintre doi oameni.