Documentarul de debut al Annei Hints, Smoke Sauna Sisterhood, a circulat printr-un număr impresionant de festivaluri și a ajuns în ultimele luni în cinematografele internaționale. Tocmai ce a fost lansat și în România – ca Sauna secretelor, distribuit de Culoar Films și Silver Screen –, primul film eston care intră în săli la noi de ceva vreme.

Este și un rar experiment reușit în nișa lui în care două mari mize sunt tratate cu egală empatie și vigilență: una, de a proteja imaginea unui grup de femei arătate complet nud, și cealaltă – de a familiariza spectatorul cu un spațiu care ar putea părea exotic, sauna. Și nu vorbim despre saunele din vestul Europei, nici despre cele comune din Asia, ci despre cele nordice din sud-estul Estoniei, care sunt considerate adevărate spații de vindecare. Hints aduce împreună un grup de femei deopotrivă tinere și adulte, cu orientări sexuale diferite, care împărtășesc sau ascultă confesiuni de-a lungul mai multor anotimpuri. Pentru a facilita distanța dintre corpuri și amintiri, distanța dintre spectatori și poveștile în care se ascunde multă suferință emoțională, sauna capătă o aură fantomatică – arătată suficient cât să știi că e acolo, dar pierdută în spatele aburilor și corpurilor feminine de pe ecran.

Femeile care frecventează saunele nu-i sunt străine Annei Hints. Întâi și-ntâi, asta se datorează legăturii sale personale strânse cu saunele din regiune, iar apoi, faptului că și-a pus la dispoziție ani întregi pentru a o cunoaște pe fiecare femeie prezentată în documentar. De aici derivă și lejeritatea manifestată de aceste femei, nu doar în ceea ce privește limbajul corpului, ci și în deschiderea față de anumite subiecte. Iar discuțiile lor pornesc de la primele dintre interminabilile realizări că au fost evaluate și criticate pe parcursul unei mari părți a vieții lor. Cineva își amintește de sfaturile aspre ale bunicii, altcineva de remarcile acuzatoare pe care le-a primit la pubertate referitoare la aspectul fizic, iar o altă femeie contemplă relațiile amoroase. Tonul fiecărei revelații denotă maturitatea și puterea parțial vindecătoare a confesiunii. Niciuna dintre ele nu încearcă să judece sau să blameze, dar nici să ascundă acele detalii traumatizante care persistă ca reziduuri în mintea lor. E vorba despre reacțiile celorlalți în momentul sosirii menstruației, e vorba de un apelativ sau o remarcă făcută inconștient de un prieten sau o prietenă, sau de un tată în timp ce se uită la televizor. Și pare că, în anumite împrejurări, aceste amintiri pot ieși la suprafață datorită formei de intimitate create în saună. Cineva povestește, altcineva ascultă, și mereu se aude un murmur sau un rânjet din fundul saunei, oferind senzația că poveștile sunt cu adevărat ascultate.

Sunt expuse, într-adevăr, corpuri goale, fără să fie corectate cu machiaj, lumină sau culoare, sau fără a fi menținute la distanță din teama de apropiere. Și totuși, în tot acest timp, expunerea imaginii corpului feminin nu este folosită pentru a atrage atenția, și nici nu transpare vreo manipulare voită din spatele camerei. Femeile își fac loc în spațiu singure și își expun părțile corpului, fiind conștiente de aceste camere și de mica echipă de filmare.

Hints știe doar când să anticipeze și să expună corpurile dezbrăcate și ce fel de conversații să potrivească cu ele, și când să ofere anonimat atunci când conversațiile vulnerabilizează doar prin cuvinte. Și atunci, deseori se văd fragmente de corp aparținând unor femei diferite, montate peste confesiunile narate, mai ales atunci când poveștile impun o detașare de la chipurile celor care povestesc. De exemplu, la început, în timp ce femeile vorbesc despre experiența de a primi măcar o dată poze nepotrivite online și recunosc ulterior o rușine colectivă de a comunica anumite puncte sensibile figurilor masculine din viețile lor, Hints le filmează fețele și corpurile, le prezintă integral. Pe măsură ce ele pătrund în intimitatea propriilor vieți, camera de filmat trece cu vederea identitățile, acordând mai multă atenție conversațiilor. Ceea ce este în sine o ironie binevenită, deoarece povestirile femeilor se referă la sentimentul constant de a fi privite și judecate, fără a fi ascultate și crezute.

Ca pauze între mărturisirile personale, Hints face constant trimiteri la originile saunei, ca spațiu colectiv pentru estoni, ca loc în care femeile pot să nască, să se relaxeze și să participe la ritualuri spirituale sau funerare. Seria de incantații și cântece folclorice, fredonate din când în când, nu se regăsesc doar în documentarul lui Hints, ca prin întâmplare, ci sunt recurente mai ales în filmele experimentale – chiar și recente – făcute de femei. Jyoti Mistry și al ei Cause Of Death (2020) reprezintă un exemplu în acest sens.

Analogia dintre corp, natură și mitologie se extinde treptat, firesc, pe parcursul documentarului, în proporții mai subtile sau mai evidente. Se evidențiază asemănarea dintre funcționalitatea naturii și cea a femeii care aduce pe lume un copil. Femeile care au o mai mare experiență cu anumite ritualuri remarcă faptul că texturile și formele corpului feminin au un ecou al celor deja existente în lume, însă suferința diferă. Apoi, unele femei își amintesc de experiența unui avort, iar alta de pierderea unui copil, care, în ciuda tragediei, a necesitat totuși efortul mamei de a-l naște. Incantațiile și legăturile între corpul feminin și natură nu sunt preluate dintr-un tip de folclor care glorifică și mistifică exclusiv femeia ca replică umană a naturii. Pare mai degrabă o încercare de a utiliza aura saunei, care invită la asemănări. Sauna devine cadru în care se spală corpul, atât fizic, cât și spiritual, și unde se folosesc ritualuri transmise de-a lungul generațiilor, ceea ce conferă dimensiunea ușor mistică și ieșită din comun. Ceea ce pare să o intereseze pe Hints, deși doar speculativ vorbind, este fix trecerea prin mai multe povești și conexiuni, cu care nu toate femeile rezonează, cum ar fi aceste legături spirituale. Însă convingerile religioase, spirituale și filozofice legate de menirea femeii, de corpul și mintea ei, au fost totuși invocate de-a lungul timpului. Hints nu le filtrează în totalitate și nici nu le acordă un spațiu generos; mai degrabă, le cuprinde fără a le articula în vreun fel, poate și pentru că nu prea pot fi definitivate sau încadrate în limite clare.

Drept dovadă, peste fiecare amintire se adaugă alta și alta, până când în final, ultimele povești scot la suprafață și alte reacții, deși controlate, cum ar fi plânsul și acceptarea unor resentimente care nu se vor schimba. Hints nu este interesată de izbucniri grandioase, deoarece întreaga direcție a documentarului vizează să arate discuții liniștite în care nu se caută rezolvări sau sfaturi; pur și simplu, femeile se descarcă în preajma altora. Cineasta abia dacă arată, de exemplu, femeia care împărtășește povestea primului său viol, petrecut după ce a fost luată cu autostopul, povestea celui de-al doilea viol și șantajul emoțional pe care îl reconsideră în prezent, alături de trauma de a nu fi crezută la timp. Importante aici sunt reacțiile celorlalte femei și tensiunea nearticulată în vorbe, care crește în interiorul secvenței lungi.

Schimbarea tonului în ultimele minute ar putea funcționa în alte filme/documentare ca un clișeu al construcției narative, care cere spre final o explozie a abcesului de emoție, o eliberare sau o ricoșare într-un moment de șoc. Însă Hints traversează anotimpuri, extinde o memorie prelungită de aburii saunei și nu încearcă obsesiv să caute aceste eliberări, ci pur și simplu le stă martoră, cu cât femeile se simt mai confortabile.

Chiar dacă se trece de la o intimitate la alta, de la imaginea unui corp la altul, de la o încercare de a ironiza și amuza o poveste la una în care se vorbește serios și nimic nu poate fi luat în glumă, nu se simte ca o potrivire aleatorie. Cineasta nu menajează nici de la început și nici în final ceea ce se vede și se aude, nu vrea să facă vizionarea ușoară, dar nici nu o complică din exterior.  Surprinde fără inhibiții corpuri și neliniști de la o diversitate de femei, care, de multe ori, sunt decuplate și reprezentate fără aceeași autenticitate în cinema, în timp ce Hints le îngrijește cu atenție.