Bone Tomahawk a intrat în cinematografele din România pe 8 iulie. Alexandru Vizitiu l-a văzut în avanpremieră la Festivalul de Film de la Karlovy Vary, de unde ne scrie despre el.

Bone Tomahawk (Tomahawkul de os, regia & scenariul Craig Zahler) este un western modern care citează puternic din filmul The Searchers (Căutătorii, r. John Ford, 1956). La fel ca filmul lui Ford, Bone Tomahawk se concentrează pe o poteră care pornește în căutarea unei femei răpite de către un trib de amerindieni. În primele două acte, Bone Tomahawk pare un western clasic. Bright Hope este tradiționalul orășel american de frontieră de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu o populație mică (de vreo două sute de oameni), un saloon și un birou al șerifului. Membrii poterei sunt arhetipuri atât de recognoscibile, reciclate iar și iar în gen, încât riscă să se transforme în parodii prin simpla lor prezență. Avem șeriful înțelept (Hunt, jucat de Kurt Russell), ajutorul de șerif adorabil de incompetent (Chicory, pronunțat Hickory, jucat de marele Richard Jenkins) – dinamica dintre Russell și Jenkins amintește de relația dintre John Wayne și Brennan din Rio Bravo al lui Howard Hawks –, mai avem un pistolar periculos și cult (Brooder, jucat de Matthew Fox) mulat după personalități faimoase din Vestul Sălbatic ca Doc Hollyday (un dentist care a devenit mercenar și aliat al faimosului Wyatt Earp), iar ultimul membru este un văcar veritabil (O’Dwyer, jucat de Patrick Wilson) a cărui soție este femeia răpită de indieni. Dar pe la începutul actului trei, Zahler decide să suprapună peste western elemente ale horrorului. Căci indienii care au răpit-o pe soția lui O’Dwyer nu sunt un trib oarecare, ci unul de canibali incestuoși (niște troglodiți, cum sunt descriși de personaje), ca familiile incestuoase de canibali din filmele horror ale anilor ’70 – cele din The Hills Have Eyes(Dealuri Însângerate, r. Wes Craven, 1977) și Texas Chainsaw Massacre (Masacrul din Texas, r. Tobe Hopper, 1974). Așa că Bone Tomahawk este ceea ce îmi place să denumesc un pulp western – deși comparația cu filmele horror șaptezeciste este aptă, prefer să cred că troglodiții din acest film au mai multe în comun cu oamenii-bestie din poveștile pulp,publicate în revista Weird Tales, ale lui Robert E. Howard (creatorul lui Conan Barbarul) și H. P. Lovecraft. Design-ul troglodiților este practic preluat direct din descrierile lui Howard despre numeroaselor triburi de indigeni cu care se luptă Conan din când în când.

Abordarea lui Zahler nu este una nouă, sunt destule filme western care au încercat să insereze elemente horror, de fantezie și chiar de S.F., multe dintre ele fiind lansate direct pe DVD (sau, mai nou, direct pe site-uri de streaming ca Netflix sau Amazon). Dar prezența lui Kurt Russell ancorează și oferă un anumit, în lipsa unui cuvânt mai bun, pedigri acestei producții.

Haideți să vorbim despre Kurt Russell. Dacă nu luăm în calcul The Hateful Eight (Cei opt odioși, r. Quentin Tarantino, 2016), care tehnic a avut premiera internațională după cea a lui Bone Tomahawk, atunci filmul lui Zahler este primul western cu Kurt Russell în rolul principal de la Tombstone (r. George P. Costamos, 1993) încoace. Și este oarecum păcat, din moment ce acest actor în mod clar adoră genul. Pe tot parcursul anilor ’80, Russell și bunul lui prieten John Carpenter – un alt mare fan al westernului – au inserat tropi și atmosfera de western în genurile populare în anii ’80. Astfel, filmele realizate de cei doi sunt practic westernuri deghizate ca filme post-apocaliptice (Escape from New York / Evadare din New York, 1981), horror lovecraftian (The Thing / Creatura, 1892) sau fantezie urbană (Big Trouble in Little China / Scandal în cartierul chinezesc, 1986). Persona lui Russell este una fascinantă pentru anii ’80, când starurile filmelor de acțiune ale vremii (Bruce Willis, Arnold Schwarzenegger sau Silvester Stallone) au avut o persona reprezentativă pentru perioada (deceniul) în care au devenit faimoși. În schimb, Russell i-a imitat pe marii actori ai trecutului (ai westernului). În Big Trouble in Little China și The Thing, Russell îl imită pe John Wayne, iar personajul lui din Escape from New York, Snake Plissken, este o pastișă a personajului jucat de Clint Eastwood în westernurile regizate de Sergio Leone. Și peste aceste imitații, Russell a adăugat o doză de umor și parodie, conștient de faptul că, la un anumit nivel, aceste arhetipuri, mai ales când sunt transpuse într-un gen altul decât westernul, sunt ridicole și arhaice. Aceeași abordare o găsim și în Bone Tomahawk, unde Russell îl imită din nou pe John Wayne, într-o prestație carismatică și amuzantă, jucând un om capabil, dar nu chiar atât de capabil pe cât se crede. De fapt, este foarte ușor de uitat cât de carismatic și simpatic poate să fie Russell, mai ales pentru că mulți regizori uită acest lucru și îl forțează să fie stoic sau prea serios, dar Zahler (ca Tarantino sau Carpenter) știe să exploateze aceste calități.

Am scris mai sus că prezența lui Russell mai adaugă un anumit pedigri, și asta este datorită legăturii strânse a actorului cu John Carpenter (legătură exploatată și de Tarantino). Primul cadru din Bone Tomahawk este un prim-plan plonjat pe un cowboy adormit, după câteva secunde, un bandit sare în cadru și taie gâtul cowboy-ului (cu greu, cu o lamă tocită), urmează un cadru general cu banditul și colegul lui (jucat de un mare actor al filmelor de gen, Sid Haig), lângă un al doilea cowboy ucis de cei doi, care se ceartă pe faptul că „e greu să ucizi un om cum trebuie”. Secvența este punctată de un jump scare, când una dintre victime tresare, personajul lui Haig îl împușcă fără să ezite. Această primă scenă conține o cantitate precisă de violență, umor negru și dialog realist-comic care au definit o bună parte din cariera lui Carpenter și cele mai faimoase scene ale sale. Datorită flerului lui Zahler în a imita destul de bine stilul lui Carpenter, împreună cu o bună manevrare a convențiilor westernului, Bone Tomahawk este un film mult mai bun decât restul westernurilor pulp.

Bone Tomahawk este un midnight movie perfect. Actorii – mulți dintre ei fiind și veterani ai filmului de gen (pe lângă actorii deja menționați, Michael Paré și Sean Young au apariții scurte, dar memorabile) – știu cum să se comporte într-un astfel de film, dialogul este excelent (ajută că Zahler este și romancier), iar monștrii adaugă multă culoare și genul de violență (filmul conține una dintre cele mai viscerale secvențe din istoria cinematografului, în care troglodiții scalpează și apoi taie un personaj în două cu titularul tomahawk de os) la care te aștepți de la un midnight movie.

O bilă neagră pentru acest film este însă modul stângaci prin care face tranziția de la western la horror. Deși sunt câteva scene care anunță caracterul horror al tribului (cum ar fi un atac într-un grajd preluat direct dintr-un film slasher), momentul în care îi vedem pe de-a-ntregul pe acești monștri nu are impactul scontat. Apoi, la filmul lui de debut, Zahler se dovedește a fi un scenarist și dialoghist talentat, și mai cunoaște să împrumute de la cine trebuie. Dar îi lipsește mâna sigură și inventivitatea nebună a unui John Carpenter sau, pentru a cita un regizor modern care știe să hibridizeze genuri, Park Chan-wook. (De fapt, Chan-wook trebuia să regizeze un film după un scenariu al lui Zahler). Și mai este o problemă faptul că folosește un trib de nativi americani drept villains. Zahler încearcă să se scape folosindu-se de un nativ membru al orașului, care îi sfătuiește pe protagoniști și care descrie tribul de troglodiți ca niște degenerați. Filmul rămâne însă o poveste despre un grup de albi civilizați care se luptă cu un trib nativ de sălbatici primordiali.