Top 5 filme despre prietenie (Andra)



Autor: Andra Petrescu

2014-12-14



Mereu am avut o problemă cu top-urile, mai ales că aveam impresia că numai leneşii se grăbesc să-ţi arunce-n faţă câte-un „cele mai bune...”, şi sub nicio formă n-aş recunoaşte că sunt comodă. Dar nimic nu mă linişteşte mai tare decât să mă integrez în gaşcă, şi nimic nu ma ajută aici mai mult decât conformismul. Dacă cineva se amăgeşte că e popular pentru că e special și iese în evidență, ar trebui să stea puțin de vorbă cu copilul ăla de care fac toți mișto, deși e puternic individualizat de gașcă. Dar între timp, uitaţi şi topul meu despre prietenie.

 

5.  Céline et Julie vont en bateau (1974, regia Jacques Rivette) nu e tocmai un film despre prietenie, dar e unul care inversează clişeele din literatură despre prietenie feminină, asta în timp ce jonglează cu naraţiunea, naratorul şi perspective diferite asupra aceleiaşi poveşti de dragoste şi crimă. Cred că dacă te-ai agăţat cumva într-o buclă de filme sentimentale (sau cel puţin care vor să îţi spună lucruri serioase despre valorile prieteniei), filmul lui Rivette e pastila perfectă pentru detensionare şi voie bună. Başca pune în perspectivă stereotipiile despre valorile sociale deja împământenite.

celine et julie

 

4. Wendy and Lucy (2008, regia Kelly Reichardt) pentru că tocmai ziceam ceva de filme sentimentale şi n-aş vrea să fiu acuzată că fac pe tipa dură care nu se lasă impresionată. Wendy and Lucy e despre o fată, căţelușa ei şi o maşină care le lasă baltă undeva într-un sat uitat de lume din America. Am crescut şi eu cu Flipper şi Lassie (nici nu mai ştiu sigur la care dintre producţii, fiecare a fost reluat de-a lungul timpului), dar filmul meu de adult despre prietenie între om şi animal este fără îndoială Wendy and Lucy. Nu mai ştiu exact ce credeam la momentul ăla despre relaţia asta de prietenie, probabil că empatizam cu afecţiunea dintre cei doi protagonişti, băiatul şi delfinul, respectiv băiatul şi câinele; dar e la fel de probabil ca atracția să fie gingășia lui Flipper, respectiv Lassie. Ei, Reichardt nu foloseşte câinele (Lucy) ca pe un mecanism de declanşare al empatiei, însă filmul rămâne foarte sensibil în descrierea felului în care se produce schimbul emoţional într-o astfel de prietenie. Ba chiar e suficient de ironică în observația pe care o face asupra relației, sugerând că afecțiunea lui Wendy pentru Lucy e încurajată de izolarea ei socială și financiară, mai mult sau mai puțin impusă; deși fata nu e egoistă și acceptă că bunăstarea cățelușei poate fi departe de ea.

girl and her dog

 

3. Design for living (1933, regia Ernst Lubitsch), pentru că nu toate triunghiurile conjugale presupun şi gelozie şi pentru că unii chiar sunt făcuţi pentru un alt stil de viaţă decât e societatea pregătită să accepte. Şi unora chiar nu le pasă. În plus, voi avea întotdeauna o admiraţie deosebită pentru o comedie de moravuri (sexuale) atât de senină produsă la Hollywood, în America anilor ’33, în care Gary Cooper, Miriam Hopkins și Fredric March își asumă, fără complicații dramatice, libertinajul. 

menage a trois

 

2. Kicking and screaming (1995, regia Noah Baumbach) e despre o gaşcă de băieţi care termină facultatea la liberal arts, dar rămân încă un ciclu de studii la universitate pentru că oricum nu ştiu ce să facă cu viaţa lor şi nici nu le vine să se despartă încă (unul dintre ei îşi amână un semestru de master la altă universitate doar ca să mai stea cu ai lui prieteni). Ba chiar în barul de pe lângă universitate e un fost student care le dă sfaturi despre cum se poate să-ţi prelungeşti studenţia la nesfârşit – e vorba de o tactică prin care îţi poţi lua cursuri în fiecare an. Dar sigur, spune el, nici stilul ăsta de viaţă nu e pentru oricine. Şi cam aşa e viaţa mea, şi cam aşa sunt prietenii mei, deşi în barul de lângă facultatea noastră nu lucrează nici unul dintre noi.

liber arts

 

1. Heathers (1988, regia Michael Lehmann) e filmul cult despre adolescenţă şi ipocrizia perfecţiunii americane, chiar predecesorul mai proaspetelor Mean Girls (2004). Însă e ceva mai obraznic, mai incisiv şi mai sarcastic cu normele sociale şi pastilele de îndoctrinare livrate puştilor de liceu. Winona Ryder e o boboacă de liceu care-ar dori să facă parte din grupul fetelor populare, Heathers, şi chiar ar putea dacă n-ar fi prea deşteaptă pentru ele, şi dacă nu s-ar înhăita cu băiatul psihopat din şcoală, şi dacă nu i-ar mirosi atât de tare toate pretenţiile lor sociale. Și chiar nu e timp suficient ca să bagi în seamă pe toată lumea, Heather are partea ei de dreptate: „Fuck me gently with a chainsaw. Do I look like Mother Theresa?”

Winnona Ryder