Ce să nu ratezi la Les Films de Cannes a Bucarest



Autor: Flavia Dima, Alex Mircioi

2017-10-09



Anul acesta, Les Films des Cannes à Bucarest, la fel ca ultima ediţie a festivalului său mamă, se anunţă ca cel mai feminin, feminist şi queer din ultimii ani. Regizoare ca Lynne Ramsay (You Were Never Really Here) şi Sofia Coppola (The Beguiled) se întorc, la fel ca John Cameron Mitchell (How To Talk To Girls At Parties), pe lângă mulţimea de filme arthouse cu care ne-a obişnuit. Ca la orice festival, este greu de găsit exact ce şi când să vezi, mai ales la un festival unde toate filmele par să fie bune.

Redactorii mai plimbăreţi de la Acoperişul de Sticlă au văzut deja o parte din filme şi vă pot spune ce este de neratat. Ne vom referi mai puţin la „star”-urile festivalului şi vă oferim câteva opţiuni alternative, de altfel, majoritatea nici nu au rulat în cadrul Cannes-ului, ci fac parte fie din retrospective, fie din proiecţiile speciale pentru filmul românesc.

Soldatii

Soldaţii. Poveste din Ferentari (R: Ivana Mladenovic)

Duminică / 22.10.2017 / 20:30 / Cinema Muzeul Ţăranului

Debutul regizoarei în lungmetraj de (semi)ficţiune se află încă sub o influenţă destul de documentară, în această adaptare a romanului autobiografic omonim al lui Adi Schiop. O poveste de dragoste încătuşată de norme de gen, clasă sau heteronormativite, Soldaţii n-i arată pe Adi (Adi Schiop), un antropolog mutat în Ferentari în plin proces de documentare pentru un doctorat despre manele, şi Alberto (Vasile Pavel-Digudai), un fost puşcăriaş acum în derivă prin cartier, aciuându-se cu persoane cu mai multă influenţă/putere în încercarea de a se proteja. Cei doi se antamează într-un joc erotic toxic în care nici nu ştii cine profită de cine – bărbatul care se angajează într-o relaţie cu cineva în mod clar instabil psihologic pentru a se cufunda în peisajul pe care îl exotizează sau Alberto care caută stabilitate financiară şi emoţională.

Pe lângă noutatea subiectului (într-o Românie plină de discursuri homofobe şi rasiste), stilistica filmului este la fel de impresionantă – un amestec de cadre regizate şi cadre documentare, care îmbină realitatea curentă a Ferentariului cu povestea reconstituită a lui Schiop (şi ea bazată, de altfel, pe evenimente adevărate). Momente pline de energie în care copii care se joacă pe stradă încep să perfomeze pentru camera (ex. sar pe o căruţă urmărită de cameră spunând că vor şi ei să fie filmaţi) sunt urmate de scene tandre şi statice între Alberto şi Adi, lucrând să nuanţele diferenţele dintre exterior (când vivace, când întunecat, când periculos) şi interior (când tandru, când violent, când frustrant).

O reprezentare complet românească a unei sexualităţi non-normative, care nu ar trebui ratată.

Good time

Good Time (r. Ben și Joshua Safdie)

Sâmbătă / 14.10.2017 / 20:45 / Cinema PRO

Duminică / 15.10.2017 / 15:00 / Cinema Elvire Popesco

Frații Safdie construiesc un portret haotic în culori neon al Americii claselor de jos, într-un film intens și plin de răsturnări de situație care se joacă cu regulile obișnuite ale cinemaului de acțiune până în punctul în care le dă peste cap. Rebelul Connie (Robert Pattinson) încearcă să-și elibereze fratele cu handicap mental (jucat de Ben Safdie) dintr-un azil și să fugă împreună cu el în lume. Însă planul lui de-a jefui o bancă pentru a-și atinge scopul îl face pe fratele Nick s-ajungă și mai rău - la închisoare. Cu o forță și energie de nestăvilit, Connie se va strădui să își elibereze din nou fratele, răscolind întregul sistem în căutarea lui disperată. Un must-see pentru fani ai unor titluri-cult precum Natural Born Killers, Pulp Fiction și Repo Man.

Jeune femme

Jeune Femme (R: Leonor Serraille)

Vineri / 13.10.2017 / 20:30 / Cinema Elvire Popesco

Sâmbătă / 14.10.2017 / 15:00 / Cinema Pro

Câştigătorul premiului Camera d’Or  de anul acesta  este una dintre victoriile cinemaului feminin din ultimul timp. Într-o poveste dezarticulată narativ (dar complet justificat, fiind racordat la interiorul protagonistei sale complet destabilizată), o urmărim pe Paula (Laetitia Dosch) care încearcă să-şi croiască drum printr-un Paris care pare să o respingă din toate părţile.

De-a lungul filmului personajul trece cu o rapiditate câteodată şocantă de la furie, la fericire, la nevroză, la excitare, dovedind un ambitus fenomenal al actriţei principale întins pe o partitură ofertantă. Paula aminteşte deseori de un fel de Gena Rowlands franţuzoaică, o femeie care nu se încadrează în tiparul standard. Iar tocmai această neconcordanţă face filmul delicios.

Desigur, la asta contribuie şi estetică îngrijită, cadrele expresive, camera când statică când mişcându-se haotic şi montajul riguros.

Calul din Torino

Calul din Torino / A torinói ló (r. Bela Tarr)

Sâmbăta / 14.10.2017 / 19:00 / Cinemateca Eforie

Ultima capodoperă a maestrului Béla Tarr face parte din retrospectiva pe care festivalul i-o dedică în acest an regizorului de origine maghiară, fiind proiectat în prezența acestuia - o întâlnire care se anunță a fi de neratat pentru cinefilii din București și Cluj. Calul din Torino transpune marile teme din opera filozofică a lui Friedrich Nietzsche în limbaj cinematografic - pornind de la episodul înnebunirii acestuia, după ce ar fi îmbrățișat plângând un cal care era biciuit cu bestialitate în piața Carlo Alberto din Torino. Tarr intervine în poveste, întrebându-se care este de fapt viața calului și a proprietarilor săi: răspunsul îl desfășoară în aproape două ore și jumătate de cinema hipnotic, aproape lipsit de dialog și acțiune, în care explorează temele fundamentale ale filozofiei nietzscheiene, precum eterna reîntoarece, noțiunea ultimului om și amor fati.

Vanatoare

Vânătoare (r: Alexandra Bălteanu)

Luni / 16.10.2017 / 20:45 / Cinema Muzeul Taranului

Demn de menţionat mai este şi mediumetrajul (sau foarte scurtul lungmetraj, 75 min) Alexandrei Bălteanu despre lumea prostituţiei, care este condus cu forţă de Corina Moise şi Iulia Lumânare, spunând povestea unei zile (şi nopţi) aventuroase. Aceasta subliniază cu brutalitate nedreptatea acestei lumi, cum sunt tratate fie de clienţi, fie de poliţie şi chiar care este dinamica relaţiilor dintre ele. Personajele sunt complexe, Bălteanu subliniind atât viaţa lor profesională cât şi cea personală şi privată, cu aceeaşi atenţie (deşi majoritatea filmului se petrece când ele sunt la muncă).

Vânătoare plusează pe un realism deseori destabilizant, cu cadre largi şi lungi, care urmăresc lungi perioade de tăcere sau un dialog „natural” (whatever that still means) condus de o actorie reţinută.

Un alt film care îmbină o tematică sub-reprezentată în cinemaul autohton cu o cheie estetică mereu prezentă dar reinterpretată, Vânătoare nu va fi prezent pe watch-list-urile multor oameni, dar asta nu înseamnă că nu merită.

 

Les Film de Cannes à Bucarest se va desfăşura între 13 şi 22 octombrie. Tot în selecţia festivalului se mai află şi The Square, Happy End, Wind River, Meda sau partea nu prea fericită a lucrurilor, despre care am scris mai pe larg.