Al patrulea atelier din seria On Cinema, Critica filmului postconceptual, a fost susținut de Christian Ferencz-Flatz și moderat de Emilian Mărgărit și Călin Boto, pe 30 octombrie, la Rezidența9. Textul elaborat de Christian Ferencz-Flatz ca suport pentru discuție va fi inclus într-o publicație digitală disponibilă pe site-ul Image and Sound, unde va putea fi studiat în detaliu. Textul de față este o sinteză a evenimentului.

Christian Ferencz-Flatz îl prezintă pe Vilém Flusser ca pe un gânditor marginalizat de lumea academică și de filosofi din cauza excentrităților sale — opera sa plasându-se la marginea domeniilor disciplinare —, dar apreciat de lumea Studiilor media pentru conceptul său al „imaginilor tehnice”, denumind astfel noile tipuri de imagini apărute începând cu sec. XIX, odată cu inventarea fotografiei. Flusser deosebește aceste imagini tehnice (produse tehnologic sau generate prin implicarea unei aparaturi care preia ce era înainte un meșteșug) de imaginea clasică (care derivă dintr-o relație directă dintre autor și lume). Dacă ne-am imagina o cronologie, am plasa imaginile clasice înaintea conceptului, iar fotografia și cinematografia după apariția acestuia pentru că inițial, relația dintre imagine și scris era: (1) imaginea și (2) scrisul despre imagine. Deci, pentru a explica de ce Flusser se referă la imaginile tehnice ca fiind postconceptuale, putem rândui aceste idei în felul următor: realitate – imagine clasică – text sau concept – imagine tehnică. De asemenea, noile tipuri de imagini sunt realizate de o aparatură care este bazată la rândul ei pe cod, concept sau scriitură.

În sec. XIX limbajul conceptual intră într-o criză, atât limbajul tehnic, cât și cel literar devenind foarte abstracte, iar în întâmpinarea acestei lipse intervine imaginea ca suport. Flatz menționează cum Marshall McLuhan susține că popularizarea folosirii imaginilor ca mediu de comunicare duce la analfabetism, iar Flusser, în schimb, că imaginile tehnice se construiesc pe scriitură, deci nu în opoziție cu scriitura.

Înainte de a trece la exemple, Christian Ferencz-Flatz mai semnalează două aspecte despre Flusser. Primul este că acesta vorbește grosier despre istoria imaginii și îi scapă exemple în care imaginile tehnice și cele clasice se suprapun, precum colorizarea timpurie a filmelor, care prevedea intervenția manuală asupra peliculei.

Totodată, Flusser pare inconsistent din punct de vedere conceptual și exemplele pe care le folosește sunt neconvingătoare. De pildă, textele sale despre film leagă caracterul postconceptual al cinemaului de faptul că acesta are la bază un scenariu și exclude din caracterizarea mediului însuși filmele care sunt realizate prin improvizație sau fără o bază scrisă. Așadar, Flatz susține că teoriile lui Flusser li se aplică mai bine imaginilor din prezent sau turnurii pe care o ia în prezent evoluția acestor medii.

Al doilea aspect este că noțiunea lui Flusser a imaginilor postconceptuale pare interesantă pentru peisajul media contemporan și din punct de vedere fenomenologic. El însuși a cochetat cu fenomenologia în lucrări ca Gesturi. O încercare fenomenologică sau Pentru o fenomenologie a televiziunii, Ferencz-Fltaz menționând că într-o prezentare autobiografică timpurie, Flusser îi numește pe Husserl, Wittgenstein și Platon influențe asupra gândirii sale. Pe scurt, Husserl diferențiază cele două medii prin impactul pe care-l au asupra receptorului, cuvântul fiind mai departe de ceea ce intenționează decât imaginea. Husserl merge mai departe și analizează moduri în care cele două se întrepătrund (textul explicativ al unei picturi într-un muzeu) sau instanțe de forme hibride între imagine și text (arabescurile sau hieroglifele). Oricât de simpliste ar părea aceste exemple, Christian Ferencz-Flatz le folosește pentru a consolida o bază pentru înțelegerea fenomenelor media contemporane prin prisma noțiunii flusseriene de imagine postconceptuală.

Prima aplicare a discuției este un fragment din Catch Phrases – Catch Images. A Conversation with Vilém Flusser/Schlagworte – Schlagbilder. Ein Gespräch mit Vilém Flusser (r. Harun Farocki, 1986) în care Farocki și Flusser analizează prima pagină a ziarului berlinez Bild („Imagine”) și discută despre cum se amestecă și se susțin textul și imaginile. Flusser comentează că de obicei oamenii se așteaptă ca o imagine să ilustreze un text, iar textul să clarifice o imagine.  Or, pe această primă pagină a tabloidului, cele două medii de comunicare se întrepătrund și încep să-și schimbe funcțiile între ele, relaționând ca într-un joc de șah. Un alt exemplu al unei asemenea hibridizări ar fi o manifestare precum gif chat, unde imaginile întâmpină acea criză a conceptualizării la care se referă Flusser. Iar în acest mediu, relația între imagine și text este cât se poate de strânsă, gif-urile fiind căutate prin cuvinte-cheie ca apoi să mimeze niște posibile replici verbale.

O altă metodă de a vizualiza ideea de imagine postconceptuală este prin platforme de tipul DALL-E, care au la dispoziție o bază uriașă de imagini ce pot fi identificate prin cuvinte, iar prin fraze scurte pot fi generate hibridizări sau noi declinări stilistice ale unor imagini deja existente. Un alt exemplu asemănător amintit de Ferencz-Flatz este programul JAN.BOT, dezvoltat de o echipă de cercetători împreună cu Eye Filmmuseum din Amsterdam. Platforma, care are la dispoziție o bază de date formată din filme de arhivă cu autori neidentificați, monitorizează în timp real principalele subiecte de interes din presa online sau trendurile rețelelor sociale și generează zilnic câte 10-15 filme scurte de montaj. Traducerea acestor informații în mod artificial produce niște materiale cât se poate de interesante, care pot fi interpretate atât în cheie avangardistă, cât și ca rezultat științific al simbiozei dintre imagine și cod.

Exemplele de față pot genera niște studii de caz în sine, mai ales că noile platforme aduc în față o replică artificială a unor produse care au fost considerate mult timp posibile doar prin intervenția unui autor, filmul found footage și colajul fiind unele dintre cele mai sofisticate și experimentale genuri ale mediului audiovizual postconceptual.