Chestionarul Girls on Film - Oana Ghera



Autor: Oana Ghera

2017-05-08



În cadrul proiectului Girls on Film, Acoperişul de Sticlă a propus câtorva femei implicate direct în industria cinematografică autohtonă (regizoare, actriţe, curatori, critici de film etc.) să răspundă la un chestionar despre cineastele care li se par interesante, despre personaje feminine mai nonconvenţionale şi  despre stilul feminin.

Oana Ghera este critic de film (Film Menu), selecţioner în cadrul NexT International Film Festival și coordonatorul programului Education à l'image. Mai jos aveţi câteva dintre preferatele ei. 

Oana Ghera

 

1. O cineastă (sau un film al unei cineaste) de care ți-ai dori să știe mai multă lume.

Toute une nuit (1982) al lui Chantal Akerman, că pe Chantal cred că o știe toată lumea care vă citește, măcar din auzite. E și ăsta un film în care nu se întâmplă și nu se spune mai nimic, dar cumva ce reușește Chantal aici e o sublimare perfectă a tot ceea ce poate să înseamne iubirea, distilată în mișcările unor oameni care dansează înlănțuiți, în întuneric, neștiuți de nimeni, îndrăgostindu-se sau părăsindu-se, în timp ce în fundal se aud refrenele unor șansonete în care cântăreți cu voci sparte își cântă la rândul lor iubirile răvășitoare.

O melodramă cu jumătăți de povești de dragoste, trăite între deschideri și închideri de uși, într-o noapte caniculară de vară în care nimeni nu poate dormi, pe care le vedem întâmplându-se de pe margine, de pe trotuarul celălalt sau de la o masă ascunsă dintr-un colț de bar, dar pe care le trăim ca și cum ar fi ale noastre, dansând cu personajele și cu camera care baletează și ea urmărindu-le în cadre lungi și fluide, în care timpul devine elastic.

A, și check-out the love witch Anna Biller, o regizoare americană ale cărei filme sunt un soi de joacă constantă cu tropii diverselor genurilor hollywoodiene clasice pe care le paștișează și totodată le chestionează prin arficialul înrudit cu camp-ul al construcției vizuale și o doză serioasă de narcissist feminism infuzată în ele.

Toute une nuit

 

2. Un personaj feminin din film care iese din tipar.

Mabel (jucată de mi-nu-na-ta Gena Rowlands) din a Woman Under the Influence (1974) a lui Cassavetes.

Despre personajul ăsta i s-a zis lui Cassavetes că nimeni n-o să vrea să vadă o cucoană nebună, de vârsta a doua pe ecran. Mulți, mulți ani mai târziu, imaginea cucoanei ăleia de vârsta a doua alergând de nebună pe stradă, pe jumătate dezbrăcată într-o zi de toamnă, în așteptarea întoarcerii copiilor de la școală, rămâne pentru mine expresia perfectă a bucuriei, a încăpățânării de a te bucura de viață against it all. Și-asta e o chestie care rareori li se permite femeilor de pe ecran, până în zilele noastre, să continue să existe și să se bucure de asta chiar și după ce îmbătrânesc și corpurile lor nu mai reprezintă obiecte perfecte ale dorinței, chiar și în ciuda fricilor și tristeților care le sfâșie, chiar și în ciuda așteptărilor zdrobitoare ale unei lumi care insistă să le înghesuie în niște tipare prestabilite, mereu altele, mereu represive.

Woman Under The Influence - Gena Rowlands

 

3. O femeie din industrie (din România sau nu) care te inspiră.

Susan Sontag, pentru diversitatea preocupărilor ei și pentru curajul cu care și-a apărat întotdeauna cauzele.

Susan Sontag

 

4. Există sau nu există stil feminin de a face film?

Nu cred că există un stil femin de a face film, dar cred că există sensibilități feminine care transpar în filmele anumitor regizori femei și predilecții pentru anumite subiecte care reapar, mai degrabă, în filme făcute de regizori femei, mai ales în practica auteuristă. Că na, scriem despre cine suntem și despre ce știm. Altfel, ai și tot felul de exemple care nu par să se sinchisească de ideea de stil feminin de a face film și cel mai la îndemnă îmi e Kathryn Bigelow, care se joacă liniștită de-a războiul cu băieții mari, folosindu-se de aceleași arme, chit că e femeie.