Chestionar Girls on Film - Florentina Ciuverca



Autor: Florentina Ciuverca

2018-03-28



În cadrul proiectului Girls on Film, Acoperişul de Sticlă a propus câtorva femei implicate direct în industria cinematografică autohtonă (regizoare, actriţe, curatori, critici de film etc.) să răspundă la un chestionar despre cineastele care li se par interesante, despre personaje feminine mai nonconvenţionale şi  despre stilul feminin.

Florentina Ciuverca este specialistă în comunicare și jurnalistă. Este Head of Communications al TIFF din anul 2015 și a promovat festivaluri precum Les Films de Cannes à Bucarest sau NexT, dar și câteva dintre cele mai cunoscute filme românești recente. În calitate de jurnalist, a fondat în anul 2010 www.filmreporter.ro (al cărui editor este în continuare) și a fost corespondentă a ziarului Evenimentul Zilei pentru festivaluri precum cele de la Cannes sau Veneția, ea fiind câștigătoarea bursei Alex. Leo Șerban în anul 2013.

Florentina Ciuvercă

O cineastă (sau un film al unei cineaste) de care ți-ai dori să știe mai multă lume.

Am descoperit întâmplător pe Mubi.com debutul sclipitor al unei iranience, Marzieh Meshkini, The Day I Became a Woman (Roozi ke zan shodam, 2000), alcătuit din trei vignete alb-negru. O bijuterie despre ce înseamnă să fii femeie în lumea musulmană, din ziua în care împlinești 9 ani și mama îți interzice brusc să te mai joci cu prietenul tău băiat, trecând prin tinerețea unei soții care fuge de viața ei pedalând pe o bicicletă în deșert, urmărită de tot clanul călare pe cai, până la bătrânețe, când în sfârșit se ivește o brumă de aparentă libertate și cu banii strânși la ciorap îți iei tot ce n-ai avut în viața asta. Când zidurile se ridică în jurul tău încă de la naștere, scăparea se află în interiorul tău - e singurul spațiu în care libertatea e permisă. Filmul are câteva scene antologice, mult umor și un soi de inocență care maschează subversivitatea. Plus niște povești interesante din spatele camerei de filmat despre cât de greu i-a fost regizoarei, femeie fiind, să-și facă filmul în propria țară.

 

 

Un personaj feminin din film care iese din tipar.

Sunt destule tipare, iar de-a lungul timpului multe femei au fost înghesuite în ele, mai ales în cinema-ul mainstream. Găsești mai rar eroine autentice, surprinzătoare – terenul de joacă e, și acesta, mai ales al bărbaților.

În mod ciudat, îmi vine acum în minte Frances McDormand în Olive Kitteridge (HBO), o anti-eroină atât de puternică, încât la finalul mini-seriei am avut un soi de revelație despre cât de orb ești când vine vorba de propria ta viață. Olive este insuportabilă. Egoistă, obtuză, încăpățânată, răzbunătoare, amară. Depășește cu mult gradul admis de insuportabilitate pentru orice eroină. Și, totuși, prin ea devine atât de tangibilă viziunea unei vieți irosite, viață care poate fi chiar a ta. Zărești, printre crăpături, și o fărâmă de suflet, dar filmul nu te amăgește – oamenii reali, nu cei din scenarii, rareori se îmblânzesc și se înțelepțesc peste noapte. Ei mor exact așa cum nu ți-ai dori să mori tu, irosiți.

Olive Kitteridge

O femeie din industrie (din România sau nu) care te inspiră.

Ar fi mai multe, dar o s-o pomenesc pe Ada Solomon. Are atâta determinare și energie cât mi-ar plăcea mie să am.

Ada Solomon

Există sau nu există stil feminin de a face film?

N-aș spune, dar am prieteni bărbați (inclusiv regizori) care jură că-ți recunosc din prima un film „vaginal”. Încă nu i-am pus la încercare.