Top 5 filme despre prietenie (Andra)

Mereu am avut o problemă cu top-urile, mai ales că aveam impresia că numai leneșii se grăbesc să-ți arunce-n față câte-un „cele mai bune…”, și sub nicio formă n-aș recunoaște că sunt comodă. Dar nimic nu mă liniștește mai tare decât să mă integrez în gașcă, și nimic nu ma ajută aici mai mult decât conformismul. Dacă cineva se amăgește că e popular pentru că e special și iese în evidență, ar trebui să stea puțin de vorbă cu copilul ăla de care fac toți mișto, deși e puternic individualizat de gașcă. Dar între timp, uitați și topul meu despre prietenie.

 

5.  Céline et Julie vont en bateau (1974, regia Jacques Rivette) nu e tocmai un film despre prietenie, dar e unul care inversează clișeele din literatură despre prietenie feminină, asta în timp ce jonglează cu narațiunea, naratorul și perspective diferite asupra aceleiași povești de dragoste și crimă. Cred că dacă te-ai agățat cumva într-o buclă de filme sentimentale (sau cel puțin care vor să îți spună lucruri serioase despre valorile prieteniei), filmul lui Rivette e pastila perfectă pentru detensionare și voie bună. Bașca pune în perspectivă stereotipiile despre valorile sociale deja împământenite.

celine et julie

 

4. Wendy and Lucy (2008, regia Kelly Reichardt) pentru că tocmai ziceam ceva de filme sentimentale și n-aș vrea să fiu acuzată că fac pe tipa dură care nu se lasă impresionată. Wendy and Lucy e despre o fată, cățelușa ei și o mașină care le lasă baltă undeva într-un sat uitat de lume din America. Am crescut și eu cu Flipper și Lassie (nici nu mai știu sigur la care dintre producții, fiecare a fost reluat de-a lungul timpului), dar filmul meu de adult despre prietenie între om și animal este fără îndoială Wendy and Lucy. Nu mai știu exact ce credeam la momentul ăla despre relația asta de prietenie, probabil că empatizam cu afecțiunea dintre cei doi protagoniști, băiatul și delfinul, respectiv băiatul și câinele; dar e la fel de probabil ca atracția să fie gingășia lui Flipper, respectiv Lassie. Ei, Reichardt nu folosește câinele (Lucy) ca pe un mecanism de declanșare al empatiei, însă filmul rămâne foarte sensibil în descrierea felului în care se produce schimbul emoțional într-o astfel de prietenie. Ba chiar e suficient de ironică în observația pe care o face asupra relației, sugerând că afecțiunea lui Wendy pentru Lucy e încurajată de izolarea ei socială și financiară, mai mult sau mai puțin impusă; deși fata nu e egoistă și acceptă că bunăstarea cățelușei poate fi departe de ea.

girl and her dog

 

3. Design for living (1933, regia Ernst Lubitsch), pentru că nu toate triunghiurile conjugale presupun și gelozie și pentru că unii chiar sunt făcuți pentru un alt stil de viață decât e societatea pregătită să accepte. Åži unora chiar nu le pasă. În plus, voi avea întotdeauna o admirație deosebită pentru o comedie de moravuri (sexuale) atât de senină produsă la Hollywood, în America anilor ’33, în care Gary Cooper, Miriam Hopkins și Fredric March își asumă, fără complicații dramatice, libertinajul. 

menage a trois

 

2. Kicking and screaming (1995, regia Noah Baumbach) e despre o gașcă de băieți care termină facultatea la liberal arts, dar rămân încă un ciclu de studii la universitate pentru că oricum nu știu ce să facă cu viața lor și nici nu le vine să se despartă încă (unul dintre ei își amână un semestru de master la altă universitate doar ca să mai stea cu ai lui prieteni). Ba chiar în barul de pe lângă universitate e un fost student care le dă sfaturi despre cum se poate să-ți prelungești studenția la nesfârșit – e vorba de o tactică prin care îți poți lua cursuri în fiecare an. Dar sigur, spune el, nici stilul ăsta de viață nu e pentru oricine. Åži cam așa e viața mea, și cam așa sunt prietenii mei, deși în barul de lângă facultatea noastră nu lucrează nici unul dintre noi.

liber arts

 

1. Heathers (1988, regia Michael Lehmann) e filmul cult despre adolescență și ipocrizia perfecțiunii americane, chiar predecesorul mai proaspetelor Mean Girls (2004). Însă e ceva mai obraznic, mai incisiv și mai sarcastic cu normele sociale și pastilele de îndoctrinare livrate puștilor de liceu. Winona Ryder e o boboacă de liceu care-ar dori să facă parte din grupul fetelor populare, Heathers, și chiar ar putea dacă n-ar fi prea deșteaptă pentru ele, și dacă nu s-ar înhăita cu băiatul psihopat din școală, și dacă nu i-ar mirosi atât de tare toate pretențiile lor sociale. Și chiar nu e timp suficient ca să bagi în seamă pe toată lumea, Heather are partea ei de dreptate: „Fuck me gently with a chainsaw. Do I look like Mother Theresa?”

Winnona Ryder

You may like

In the news
Load More