Când eram mic existau pe acele copii de console Sega Genesis (care se numeau Terminator I sau II – totul decupat dintr-o sărbătoare a cultului și a iconicului), versiuni pe casete galbene (pe care unii dintre noi, maniaci, le mai visăm și noaptea) ale jocului Outlander, o adaptare după trilogia Mad Max în regia lui George Miller.

Nu eram extrem de interesați de film la vremea respectivă, iar apetitul nostru era imediat potolit de niște cafturi á la Van Damme, în dulcele stil clasic. Dar probabil că undeva, pe rafturile prăfuite ale vreunui centru de închirieri VHS (și mai tarziu și DVD), se afla cel puțin unul dintre cele trei filme a căror spectaculozitate și fascinație au dat Hollywoodul peste cap.
Este povestea lui Max, un fost polițist devenit justițiar al șoselelor interminabile ale unei Australii măcinate de o criză majoră de energie.

Pe parcursul celor trei filme Max rămâne un erou consecvent, iar aceasta cred că este una dintre trăsăturile cele mai importante ale acestui personaj.

Totul începe în 1979, când se lansează primul Mad Max, cu un scenariu scris de George Miller împreună cu James McCausland, cu un tânăr (pe atunci) Mel Gibson în rolul unui polițist obișnuit cu infractorii ultra-periculoși, pe care îi vânează din bolidul său Police Interceptor. Australia se află în toiul unei crize tot mai acute, iar bande de motocicliști violenți fac legea pe șosele. Victime colaterale ale acestor confruntări ajung soția și copilul lui Max. Și precum toți eroii care cotesc spre o nouă cărare a destinului lor, iată că Max alege calea răzbunarii, care nu este nici vindecătoare și nici justițiară în primă fază. Ochi pentru ochi și dintre pentru dinte.

Într-un sinopsis dedicat filmului în limba română se precizează: „cascadoriile de mare periculozitate au stârnit invidia Hollywoodului”. Să fie oare așa? Aș spune da, mai ales că Mad Max 2: The Road Warrior s-a dovedit mai intens și continuă povestea lui Max, de data aceasta un singuratic rătăcitor în căutare de combustibil prin deșertul dezolant. Mad Max își demonstreaza calitățile de erou clasic în momentul în care se decide să ajute o mică comunitate împotriva unei bande de răufăcători conduși de un lider misterios numit Lord Humungus. Aspectul acestui villain, o combinație între un gladiator roman și un punker (de altfel acoliții săi împărtășesc multe elemente ale acestei culturi), rămâne unul iconic, dar ceea ce iese în evidență este conturarea personajului Max Rockatansky, un exemplar perfect solitar care urmărește în prima fază doar interesul personal pentru ca ușor, ușor să înțeleagă nevoia altora pentru acte de eroism. Mad Max 2 este un formidabil film de acțiune. George Miller pune la bătaie un arsenal complex de urmăriri pline de suspans și găsește soluții eficiente pentru a oferi spectatorului un maxim de adrenalină. Prin alternarea cadrelor de tip plan general și a celor strânse, regizorul creează un efect claustrant în secvențele de urmărire. Cascadoriile sunt cu atât mai spectaculoase în această a doua parte, dar cum spuneam și la început, putem remarca consecvența eroului care alege să rămână un solitar când  povestea se sfârșește și comunitatea e salvată.

A treia parte continuă aventurile lui Max în 1985 și adaugă un titlu bombastic Beyond Thunderdome. Este filmul în care Hollywoodul își bagă coada, probabil invidios pe tehnica australiană a regizorului George Miller. De menționat că acest film conține o notă epică lucru nou pentru serie. Totul tinde sa fie mai încordat, mai măreț, mai plin de importanță. Lupta eroului capătă o valență ecologistă în incursiunea sa alături de grupul de semi-sălbatici încrezători într-un Sydney paradisiac și utopic.

Cu toate astea, eroul reușește să își păstreze calitățile nealterate. Deși intriga suferă de o repetare a unei structuri anterioare, totuși se pot observa și elemente de originalitate, cum ar fi lumea orașului Bartertown, care e condus de Aunty Entity (Tina Turner, sexy și enigmatică în rol), un melanj unde există o arenă de lupte unde combatanții sunt atârnați de frânghii, iar printre aceștia se numără și perechea Master Blaster, care a servit cu siguranță ca sursă de inspirație majoră în crearea dublului personaj Ferra/Torr din epicul joc Mortal Kombat X.
Spre final, filmul depășește orizontul deșertic și își conduce personajele într-un Sydney pustiit, victimă a colapsului care a transformat Australia într-un decor post-apocaliptic.

Trilogia Mad Max este un cult cinematografic pur sânge, iar după ani de așteptare și șoapte pe la colțuri, iată că pe marile ecrane își face loc și continuarea Mad Max 4: The Fury Road, cu Tom Hardy în rolul lui Max.

Să sperăm că noile inovații tehnologice nu i-au întunecat limpedea judecată de care dispunea George Miller și că cea mai recentă parte din serie va fi o nouă încântare pentru cinefili.
Desigur, scepticismul pare să fie prima reacție psihică pe care o putem aveam la comeback-uri de asemenea calibru și ne putem gândi la vanitatea și pofta de îmbogățire a Hollywoodului, dar personal aș prefera să pun această inițiativă pe seama nostalgiei și a dorinței pure de a face un film de acțiune solid și alert.

Outback, let us return to you!