Titlul fiecărui capitol din seria A Song of Ice and Fire poartă numele unui personaj, cel care asistă și prin care și noi, cititorii, asistăm la acțiune, dar numele nu rămâne întotdeauna același. Așa că Theon poate deveni Reek, Arya devine Ary, Cat al Canalelor și Mercy, iar Sansa devine Alayne Stone – din perspectiva titlului.

Pentru personajele din Game of Thrones numele (mai ales cel de familie) înseamnă totul, așa cum spune Tywin în episodul You win or you die din primul sezon: the family name lives on, it’s all that lives on. În carte, creatura cu numele de Reek tot repetă în gând că trebuie să-ți știi numele, e cel mai important lucru, fără el nu știi cine ești, nu știi dacă ești un lord sau un țăran. În epoca medievală numele era strâns legat de identitatea unei persoane, dacă numele tău de familie era Baker erai un brutar, dacă numele tău era Tudor erai un nobil. Identitatea e fluidă, veșnic schimbătoare, este greu să știm ce anume contribuie la conturarea unei identități. Până la urmă Reek, o creatură servilă și fricoasă, nu s-a născut cu acest nume, iar când moare nimeni nu-și va aminti de el ca Reek, ci ca Theon Greyjoy, fiul arogant și incompetent al regelui Balon Greyjoy, vikingul penibil al Westeros-ului, de care nimănui nu-i pasă, dar al cărui nume de familie are rezonanță și nu va fi uitat prea curând. Tocmai acest nume i-a permis lui Theon să se comporte în modul în care s-a comportat, ca un rege neîncoronat, care merită admirația tuturor.

În The House of Black and White apare pentru prima oară în acest sezon Arya Stark, personajul care a trecut prin cele mai multe schimbări de nume și de identitate. Neschimbate au rămas doar obsesia pentru moarte și setea ei de răzbunare. Proaspăt sosită în orașul Braavos (modelat după Veneția și Amsterdam) și gata să-și înceapă antrenamentul cu ghilda Asasinilor fără Față. Acum, acești asasini trăiesc după crezul că nu există identitate, că nu există individul, ci umbre fragile care cunosc un singur zeu, unul cu multe nume false și doar unul adevărat, acel nume find Moartea. Credința lor se învârte în jurul salutului medieval Memento Mori, care aici a fost interpretat ca Valar Morgulis (toți oamenii trebuie să moară). Prin ei – dacă serialul urmărește cartea, iar în cazul acestui fir narativ sunt sigur că o vor face – Arya va afla ce înseamnă cu adevărat identitatea. Nu e numele pe care îl ai, și nici măcar fața sau masca pe care o porți, ci dorințele ascunse, amintirile prețioase sau un obiect dat cadou de o persoană dragă.

Ceilalți membri ai familei Stark, Jon și Sansa, care vor apărea în acest sezon – Rickon a dispărut după sezonul 3 și nu sunt sigur că Bienoff și Wiess își mai amintesc de el, iar actorul Isaac Hempstead Wright a confirmat că Bran nu apare în acest sezon –, trec în The House of Black and White prin etapa din monomit sau călătoria eroului cunoscută sub numele de belly of the whale – ca o mică deviație de la subiectul articolului, această etapă e una din primele pe care le parcurge eroul, iar faptul că Sansa și Jon abia acum au ajuns la ea îți arată cât de lungă va fi această poveste. Este acel moment în care eroul trece cu adevărat pragul și uită de trecut, îmbrățișând viitorul și noua situație în care se află. Jon parcurge această etapă când refuză oferta lui Stannis, aceea de a fi numit fiul legitim al lui Eddard Stark și îmbrățișează noul său rol de Lord Comandant al Rondului de Noapte. Simultan, Sansa trece de prag în momentul în care refuză ajutorul lui Brienne și decide să-și pună încrederea în Petyr Baelish.

Când vine vorba de celelate personaje, le vizităm pentru câteva momente (Tyrion e beat și probabil că va rămâne așa o vreme, Cersei pierde din ce în ce mai multă putere, Jaime se pregătește pentru episoade mai interesante și Qyburn rămâne un ciudat), atât cât să ne amintim că există (sau să îi cunoaștem pentru prima oară, în cazul personajelor din Dorn).

Singurul personaj din centrul atenției în acest episod este Daenerys. După două sezoane în care și-a clădit un imperiu și a câștigat fiecare bătălie, în The House of Black and White pierde pentru prima oară o confruntare, atunci când sclavii pe care i-a eliberat se întorc împotriva ei. Această scenă e un exemplu al modului nuanțat prin care serialul (și cartea) analizează moralitatea, societatea și politica. La prima vedere este ușor pentru un spectator să-i vadă pe sclavi ca pe niște ingrați. Dar este la fel de ușor de a simpatiza cu reacția lor, căci ei sunt produsul a mii de ani de abuz. Nu aveau nume, identitatea lor era construită în jurul funcției pe care o aveau, fie că erau prostituate, războinici, profesori sau servitori. Sezonul trecut, un sclav numit Fennezs i-a spus că pentru familia care îl deținea, el era profesor și mentor. Fără acest statut el nu este nimic. Acești sclavi sunt cele mai vulnerabile personaje, iar motivul alinaței cu Daenerys conține disperare și dorința de a lupta împotriva legii nedrepte. O poveste mai simplă ar fi arătat-o pe Daenerys drept erou moral, iar acțiunile ei ar fi fost justificate prin reacția foștilor sclavi – în sensul în care ar fi existat repercusiuni mai blânde în ceea ce privește decizia ei de a-l executa pe Mossador (amuzante, numele).

Game of Thrones nu este o poveste simplă, ci una care îi plasează pe protagoniști în situații imposibile, obligându-i să ia decizii dificile, care îi fac să își reanalizeze poziția (deseori cu momente înainte să moară).