Cum e să fii selecționer - Interviu cu Flavia Dima



Autor: Georgiana Muşat

2017-07-25



Georgiana Muşat:  Hey, Flavia! Știm că ești în toiul evenimentelor cu Filmul de Piatra, dar am vrea să știm și noi mai multe inside-uri despre ediția din acest an. Sunt noutăți față de anii trecuți?

Flavia Dima: Hei! În primul rând, merci mult de tot pentru această șansă – este primul interviu pe care îl dau vreodată, am emoții destul de mari, haha. Noutatea pentru mine e că a fost pentru prima dată când m-am ocupat cu acest tip de muncă, acum nu știu dacă (și cum) acest lucru se va reflecta asupra festivalului.... va rămâne la latitudinea spectatorilor :)

În materie de chestii nou-nouțe... am decis să adunăm câteva dintre scurt-metraje într-o secțiune de filme 16+, care se va numi Midnight Shorts – aveam înscrise o serie de filme foarte bune, care deja au parcurs câteva festivaluri și care au conținut matur – limbaj licențios, aluzii sexuale, nuditate, consum de substanțe & toate cele: Broken, de Alexandru Mironescu, Doamna Ghica de Cătălin Mesaru și Cătălin Moise, Lacul de Ana Dascălu, Ana se întoarce de Ruxandra Ghițescu și Prima noapte de Andrei Tănase. Așa că le-am pus pe toate în acest calup de la miezul nopții, care sperăm să atragă toți freakșii amatori de senzații tari de prin Piatra și nu numai.

 

G.M.:  Cum a fost tranziția de la critic de film la selecționer? În ce manieră ți se pare că interacționează cele două perspective?

F.D.: Sincer, a fost o treabă relativ sinuoasă pentru mine. Faptul că tu, Alex și Irina mi-ați povestit cum a mers când ați fost la PIFF, respectiv NexT m-a ajutat destul de mult, în sensul în care m-ați făcut să apreciez felul în care să mă apropii de genul acesta de muncă; iar modul în care Claudia Cojocariu, selecționera ultimelor două ediții, a povestit despre felul în care a conceput selecția festivalului m-a ajutat să gândesc cum să continui direcțiile generale pe care ea le-a trasat, care de la bun început mi s-au părut unele foarte sănătoase și relevante. Nu în ultimul rând, experiența în sine de a participa la un festival de film (fie dedicat în întregime filmului de scurt-metraj, fie unul care să aibă proiecții speciale) te ajută să înțelegi din perspectiva de spectator/critic de film cam cum ar trebui să decurgă o proiecție de acest gen: trebuie să existe o oarecare legătură tematică sau estetică între filmele incluse în calup, un film shocker cuibărit între filme cuminți fix ca să te zguduie puțin, un film mai scurt strecurat printre filme mai lungi ca un fel de respiro, și tot așa.

Locul unde cele două perspective se unesc este atunci când pui în echilibru bagajul de cunoștințe critice și convingerile personale cu necesitatea unei abordări ample și diverse, care să respecte simultan rigorile unui public cinefil și cele ale unui public mai amplu. Am observat că în ultimul timp, cel puțin în rândul criticilor mai tineri, lumea nu prea mai scrie despre filme care li s-au părut proaste, ci că li se pare mai constructiv să scrie despre cele care le-au plăcut mult, din nevoia de a împărtăși experiența vizionării acestuia - și simt că acest lucru se amplifică cu atât mai mult când ești însărcinat cu realizarea unei selecții.  

 Festivalul de Piatra 1

G.M.:  Mai mult decât în calitate de spectator, un selecționer vede, în medie, sute de filme într-un interval foarte scurt, iar multe dintre ele pot avea potențial. Care au fost criteriile tale de selecție? Care este unitatea tematică la care v-ați gândit?

F.D.: Dincolo de a admite sau pica filme strict din considerente tehnice (probleme, uneori grave, ce țin de sunet, imagine/montaj, scenariu etc.), filmele trebuiesc alese și în funcție de țelul principal al festivalului, de aspectul lor inovator, de coerența totală a produsului, dar mai ales și de căile de exprimare care sunt utilizate, măsura în care acestea sunt justificabile și inteligibile.

Principiul unitar a fost același ca în anii trecuți: ne interesează foarte tare acei tineri cineaști care sunt încă la începuturi, tineri absolvenți sau regizori independenți care lucrează cu case mici și bugete restrânse, ale căror filme încă nu au intrat în circuitul festivalurilor de renume. Tocmai de aceea, în afara competiției au fost alese filme care deja au avut un parcurs în festivalurile de film din țară și din străinătate, pe unde o parte din ele au cules și premii importante - e ca fel de showcase. Mă bucur mult și că Pavel Cuzuioc ne-a trimis documentarul său de lung-metraj, Secondo Me, pentru această secțiune necompetitivă - este o mică bijuterie spumoasă despre viețile unor garderobieri de la câteva Opere de Stat din jurul Europei. (Și a fost singurul lung-metraj înscris pentru selecție - celalte două, Breaking News de Iulia Rugină și Planeta Petrila al lui Andrei Dăscălescu au fost programate de către organizatori. Poate mai prind și alți regizori curaj, pentru la anul!)

Filmele sunt, așadar, destul de diverse, mai ales fiindcă avem cinci secțiuni, delimitate în funcție de gen: ficțiune, documentar, animație, videoclip și experimental. În continuarea acestui principiu de bază, ne-a preocupat foarte mult aspectul de noutate al filmelor: dacă spun povești noi, dacă utilizează limbajul cinematografic în feluri inedite, dacă sunt capabile să deschidă discuții proaspete și necesare, fie ele despre cinema ca mediu de comunicare, fie despre societatea contemporană.

 

G.M.: Știu că te-a ajutat și Andrei Dăscălescu, directorul festivalului. Cum a fost lucrul în echipă?

F.D.: Cu mesaje la ora 2 jumate dimineața în ziua dinaintea jurizării finale care sunau ceva în genul:

 

A: Ai adormit?

F: aproape, dar mai am doar 3 filme de văzut

A: Ok, culcă-te și vb mâine, eu continui să mă uit

 

și a doua zi cu:

 

F: hei ești pe acasă să facem jurizarea finală? am calculat timpii, suntem cu vreo 5 ore pe plus față de cât ar trebui să avem

A: Nu am mai dormit de vreo 40 de ore

F: ejti neb00n atunci culcă-te

A: Nu, hai să facem asta acum

 

Ok, glumesc pe jumătate, dar a fost foarte bine să știu că n-am fost chiar de capul meu – Andrei e mai temperat ca mine și a echilibrat câteva situații în care am fost prea expeditivă (grație „formării” mele de critic), m-a ajutat să văd lucrurile și din perspectiva lui, care e deopotrivă cea de regizor și cea de director de festival. În vasta majoritate a cazurilor am fost de acord cu el; au fost doar câteva vreo 3-4 pe care ne-am luptat, dar ne-am împăcat rapid.

Per total, suntem tare fericiți cu ce-a rezultat din selecție. Sincer, greu n-a fost să alegem filmele care să intre în selecție, ci mai degrabă cel mai greu a fost să ne confruntăm cu faptul că ne-au plăcut atâtea încât aveam de renunțat (cu greu) la aproape jumătate din filmele care ne plăcuseră. (Și cu atât mai mult realizez acum faptul că multe dintre ele, deși splendide, nu au mai fost în festivaluri autohtone - din cauza limitărilor de timp.) Apreciez mult la Andrei faptul că este un om foarte minuțios, cu o atenție foarte mare la detalii și că are o gândire pragmatică – eu-s mai cu capul în nori, fapt care vine și cu minusurile, dar sper că și cu plusurile sale.

 Andrei Dăscălescu

G.M.: Am observat că selecția e foarte complexă și eclectică, ba chiar aveți și o secțiune special dedicată videoclipurilor. Cum se integrează ele în selecție?

F.D.: Videoclipurile, animațiile și filmele experimentale sunt de obicei mai scurte și mai jucăușe decât filmele de ficțiune „clasice” sau documentarele – mi se pare că sunt acele filme unde imaginația realizatorilor își permite să fie foarte vie, să încalce regulile pe care le-am asocia mai degrabă cu cele ale realității obiective și să impună unele noi. Asta nu înseamnă că un stil anume ar fi mai bun decât altul, ba chiar din contra - ele arată tocmai cât de divers este mediul audiovizual. Și cred că se îmbină destul de mișto ca experiență, dinamizează atmosfera generală a proiecției și atrag mai mult atenția asupra sinelui decât dacă ar fi proiectate doar cu filme asemănătoare ca gen.

 

G.M.: Fiind o selecție formată exclusiv din filme românești, nu pot să nu mă întreb cum le vezi pe cele de anul ăsta, în comparație poate cu cele de anii trecuți (și aici mă refer la industrie, nu neapărat la filmele de la Piatra Neamț). Constați vreo schimbare din punct de vedere tematic, estetic?

F.D.: Mi se pare că genul de scurt-metraj slice-of-life în vena Noului Cinema Românesc dispare încetul cu încetul - narațiunea efectivă și punerea în practică a unor discursuri cinematografice care nu aparțin de realism revin în forță. Tot așa, și slice-of-life-urile se modifică, cred - la fel cum și societatea pe care acestea o reprezintă s-a schimbat, s-a schimbat și direcția discursului. Au cam dispărut portretizările mizerabiliste ale unei Românii nefuncționale și sărăcăcioase, periferice, obsesia cu moștenirea comunistă se șterge încetul cu încetul (sau este contextualizată în cadrul tranziției) - se discută mai degrabă despre fenomene sociale înainte ignorate, precum problematici care țin de diverse minorități sociale sau de grupuri defavorizate. Iar protagoniștii întineresc din ce în ce mai mult. Estetic vorbind... o primă observație ar fi că tot mai multe filme de ficțiune par să utilizeze cromatica alb-negru, sau să utilizeze un montaj mai alert – care cred că vine tot în continuarea fugii de estetica Noului Val, cumva.

 

 

 

G.M.: În afara proiecțiilor de filme, existe alte evenimente conexe în cadrul festivalului?

F.D.: O să fie o groază de evenimente zilele astea – în Curtea Domnească o să fie toată ziua standuri amenajate de voluntari cu tot felul de joculețe sau de bunătățuri făcute în casă (prăjituri, limonade, chestii super delicioase). Iar ultima zi a festivalului (Long Day, Long Night) o să fie un amestec între zi de picnic la marginea lacului, ieșire cu caiacul, festivitate de premiere și mini-festival de muzică, cu patru acts (vor cânta Alexandru Andrieș, The Kryptonite Sparks, Baba Dochia și The Twisters), cu tot cu petrekere după, până răsare soarele și vin primele taxiuri în care nici nu-ți vine să te urci de cât de drag îți e festivalul. Apropo de petreceri, în serile de vineri și sâmbătă vom avea Silent Disco, unde se va pune și un Best-Of de la Bucharest International Dance Film Festival.

 

G.M.: Ce ne-ar putea convinge să luăm primul tren spre Piatra Neamț și să venim la festival?

F.D.: Filmul de Piatra e un festival ca o vacanță - atmosfera e foarte tânără și relaxată, nu există evenimente care se suprapun, e multă veselie împrejur. Filmele și muzica sunt în mijlocul evenimentului, dar vă asigur că experiența este una totală. (Iar abonamentul pe toate zilele e doar 40 de lei. Nu cred că găsiți așa o ofertă bună nici la Festivalul Internațional Nunta Zamfirei din Bistrița.)

Filmul de piatra