Things are looking bad for Hannah



Autor: Alex Mircioi

2015-03-06



Episodul 5 – Sit-in

Acum că am plecat din partea de expozițiune a sezonului, Lena Dunham începe să-şi pună personajele în situaţii la care atât ea, cât şi ele par să se raporteze mai bine. Episodul acesta pare mai mult inspirat de evenimente reale şi se simte atât în scriitură, cât şi în jocul actorilor. Nu mai avem, ca până acum, nişte experienţe prin care Hannah trece fără să se schimbe major (doar ca direcţie în carieră), ci una care pare să o afecteze mai mult şi la care reacţionează emoţional mai veridic.  

Până acum sezonul s-a desfăşurat cu fiecare personaj având propria poveste şi funcţiona foarte bine aşa. Asta pentru că Girls are personaje bine individualizate, care funcţionează la fel atât împreună, cât şi separat. Acesta este lucrul care ne permite să spunem că Marnie spunând că Shoshanna a suferit mai puţin decât ea într-un context similar este a Marnie thing to do, sau că Jessa făcându-şi nevoile în stradă e a Jessa thing to do şi tot aşa. Sit-in este un bun exemplu. De la tratamentul hiperprotectiv al Shoshannei față de foarte afectata Hannah, la nepăsarea Jessei şi, într-un final, la tough love-ul optim pe care îl primeşte protagonista de la Marnie, se reiterează raporturile dintre personaje printr-o situaţie comună în care toate reacţionează tipic, dar nu previzibil. Un episod în care s-a întâmplat ceva similar, dar cu o atmosferă mult mai tensionată, este Beach House.

În episodul acesta, vedem, în detaliu, cum reacţionează Hannah după ce află că Adam are o nouă iubită cu care locuieşte acum (şi că i-a dispărut şi canapeaua). Cele trei prietene încearcă să o liniştească (şi să o scoată din apartament), fiind cumva echivalentul bolurilor de terci din Goldilocks – una prea fierbinte, una prea rece şi una perfectă, ele vin la ea şi încearcă să discute, evident agravându-i depresia.

Shoshanna ajunge prima şi are soluţii à la milennial. Îi spune lui Hannah că a slăbit şi are un discurs ca din comediile cu adolescenţi, ba ne aşteptăm la un montaj cu cele două în pijamale ascultând Adele şi mâncând îngheţată. O caută pe Mimi-Rose Howard, this rando hussy, pe net doar ca să afle că este, de fapt, o persoană foarte tare, şi e dată afară.

Modul în care vede Shoshanna problema despărţirii, ca pe o fatalitate, ne dovedeşte încă odată superficialitatea ei. Iar faptul că, înainte să înceapă să o consoleze pe Hannah, o întreabă dacă este singura care nu ştia de toată treaba subliniază asta.

La cealaltă extremă o avem pe Jessa, care intră, îşi aprinde o ţigară, îi spune protagonistei ca ea a fost cea care le-a făcut cunoştinţă lui Adam şi Mimi-Rose şi insistă ca i-ar fi zis lui Hannah de relaţia celor doi deja. Aşa cum s-a întâmplat pe tot parcursul serialului, ea nu pare să se implice emoţional prea mult în situaţie şi în nici un caz nu empatizează. Deşi argumentele ei sunt juste şi e clar că relaţia este benefică pentru Adam, modul în care o tratează pe Hannah pare extrem de brutal.

Distantă şi egocentrică, Jessa nu crede că a greşit cu ceva, pentru că în lumea ei lipsită de ataşamente emoţionale nu poate să înţeleagă ce a făcut greşit. Aşa cum şi gestul ei de a urina pe stradă este, de fapt, din cauza faptului că nu sunt destule toalete în oraş.

După această secvenţă, urmează două încercări de a o calma pe Hannah de la sora lui Adam (care este incredibilă în episod şi are cele mai tari replici) şi soţul ei şi de la Ray. Cele două nu ajută cu nimic. Sora lui Adam îi povesteşte cât este băiatul de fericit, dar că ar putea sa fie iluzoriu pentru că lui îi place să aibă grijă de cei neajutoraţi ca Hannah, iar Ray este prea prins în propriile lui probleme ca să se gândească la altceva.  

Când Marnie apare (cu scuza că atunci când ea şi Desi cântă intră într-o anumită stare), Hannah este deja mai calmă. Ea îi explică lui Hannah că este momentul să let go şi scoate relaţia Adam-Hannah din zona Carrie-Mr. Big. Momentul este bine construit, în sensul în care realizăm odată cu Hannah faptul că relaţia cu Adam era ceva peste care va trece şi că nu erau a forever couple. Printre momentele de egocentrism, Marnie reuşeşte să găsească formula perfectă de a o linişti pe Hannah şi înţelegem de ce sunt în continuare prietene, în ciuda narcisismului lor.

Climaxul emoţional este în următoarea scenă, când Adam discută cu Hannah despre relaţia lor în timp ce îi pansează o rană (un simbol deloc subtil). Acum înţelegem că motivul despărţirii nu era plecarea ei în Iowa, ci faptul că nu mai mergea pur şi simplu. Ea plânge, el îi spune că trebuie să meargă mai departe cu alegerea asta, apoi Hannah pleacă şi doarme într-un depozit împreună cu lucrurile ei. Sezonul acesta pare să aibă doar sfârşituri ciudate.

 

girls

 

Episodul 6 – Close-up

Încă din prima scenă, înţelegem care o să fie punctul central al episodului – relaţiile. Adam care o înveleşte pe Mimi-Rose când se trezeşte şi îi găteşte mic dejunul cu „Can’t Nobody Love You” de la The Zombies pe fundal. Scena de viaţă perfectă de cuplu e urmată de un cadru cu Hannah stând singură pe pat, în (ceea ce a redevenit) camera ei. Efectul comic continuă când Hannah se enervează pe Elijah (care a redevenit colegul ei de apartament) pentru că you can’t just waltz into town and eat another person’s cereal, ceea ce face destul de clar faptul că e încă foarte supărată de toată treaba cu Adam şi noua lui iubită.

După care revenim la tema cuplurilor cu Marnie şi Desi. Relaţia celor doi e folosită ca alternativă pentru cea mai sus menţionată. Dacă Adam şi prietena lui trec printr-o problemă reală (un avort ascuns de Mimi-Rose), ceilalţi doi se ceartă despre cât de similari sunt cu trupa She & Him şi tratează punctele lor divergente ca pe o criză gravă a relaţiei lor. Pe măsură ce acest conflict continuă, Marnie începe să realizeze că a fi cu Desi nu este aşa cum îşi imagina. Acum că ea este prietena şi nu the mistress, nu mai beneficiază de acelaşi tratament şi trebuie să suporte crizele lui full-time.

Scena care urmează marchează începutul crizei în relaţia celorlalţi doi, după ce abia s-au mutat împreună şi, chiar mai mult, şi-au combinat cărţile în bibliotecă. Noua prietenă a lui Adam îi spune, foarte calmă, că nu pot să iasă să alerge pentru ca ea abia a făcut un avort. După ce trec prin toate detaliile, unde-ce-cum, ea concluzionează că el nu înţelege ce se întâmplă de fapt şi nu vede de ce este o decizie pe care nu putea sa o ia singură.

Totuşi, furia lui Adam nu pare să vină neapărat din dorinţa lui de a avea un copil, sau să meargă cu prietena lui la clinică pentru un avort. Problema lui este faptul că, după relaţia cu Hannah, a rămas angrenat într-un fel de inerţie de a oferi suport moral şi de a fi persoana puternică într-o relaţie. Dinamica de putere cu Mimi-Rose e diferită. El nu mai trebuie să fie persoana stabilă, deşi asta îşi doreşte. Se simte subapreciat atunci când nu simte că cealaltă persoană are nevoie de el şi confundă dependenţa cu afecţiunea – un lucru normal pentru o persoană care a fost într-o relaţie cu Hannah.

Conflictul este rezolvat când Mimi-Rose (care, apropo, este genul de persoană care iese pe stradă în pijamale) se întâlneşte cu el când încearcă să se mute. Ceea ce este interesant şi important este că modul în care rezolvă problema nu este deloc apologetic şi nu face niciun compromis. Deşi enumeră lucruri care o fac să ţină la Adam, ea nu aruncă cu declaraţii de iubire şi nu promite că se va schimba. Ea îşi explică alegerea susţinându-şi punctul de vedere. Mimi-Rose nu este deloc nesigură ca Hannah, nu vrea să se schimbe şi nu simte că trebuie să facă vreun compromis ca relaţia lor să funcţioneze. Pentru ea, relaţia este mult mai mult despre partea emoţională, sau despre a te simți confortabil cu partenerul, decât este despre interdependenţă, şi ajunge să îl convingă şi pe Adam de asta.

Ceea ce trebuie menţionat, totuşi, este că deşi bine scrisă şi relevantă pentru tematica serialului, partea despre relaţia celor doi distrage de la personajele centrale – the girls. Oricât este de relatable materialul oferit, nu are acelaşi impact. Adam, chiar dacă este un personaj mai vechi, a fost întotdeauna un personaj secundar care are deodată propria poveste cu un alt personaj pe care abia acum îl cunoaştem. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Ray, care în acest episod, enervat de ineficienţa city council-ului care nu îl ajută cu problema străzii lui zgomotoase, se decide să candideze pentru un loc în comisie. Povestea lui Ray este bine scrisă şi bine dozată, dar irelevantă (cel puţin momentan) pentru povestea mai mare a serialului.

Faptul că Lena Dunham îşi foloseşte toate personajele nu este un lucru rău. Rău ar fi să apară şi să dispară fără vreo logică sau relevanţă. Însă un episod ca acesta, în care ai cinci poveşti diferite într-un episod de 20 de minute, este încărcat, îţi solicită atenţia fără să fie nevoie şi sacrifică din timpul dedicat personajelor principale. Spre exemplu, relaţia Desi-Marnie şi conflictele lor, deşi este importantă comparativ cu relaţia Adam-Mimi-Rose, este îngrămădită în două scene, în vreme ce aventura lui Ray la city council are trei scene, chiar mai măricele.

De asemenea, poveştii Shoshannei pe piaţa de muncă i se dedică o singură scenă, iar pentru că nu mai aveau loc să bage o scenă în care şi cunoaşte un tip, intervievatorul o şi întreabă dacă vrea să iasă la o întâlnire. Această neglijare a unui personaj este nedreaptă, căci, deşi Shosh nu a fost chiar în mijlocul acţiunii niciodată, ea este importantă şi trece printr-o experienţă relatable pentru generaţia de care serialul vorbeşte.

Mai mult, povestea protagonistei, care are o schimbare de drum şi se decide că vrea să fie profesoară, după ce este (mai mult sau mai puţin) păcălită de psihologul ei că este o persoană mai matură şi mai stabilă ca niciodată şi că îi place să ajute oamenii, este relatată în două scene. Una dintre scene este cu ea şi psihologul, iar cealaltă este varianta Girls a unui prânz ca în Sex and the City cu toate fetele stând la bar, mâncând o salată şi bând un mojito, care oricum e folosit mai mult ca un punct în care toată lumea spune prin ce trece şi nu este neapărat axat pe Hannah.

Reiterând, materialul alocat fiecărui personaj nu este prost scris sau lipsit de valoare, ci este prost distribuit. Iar folosirea personajelor care deja există este chiar încurajată, atâta vreme cât raporturile de importanţă se păstrează sau schimbările sunt justificate.

 

girls