Pas cu pas către dezastru - Bacalaureat



Autor: Laurențiu Paraschiv

2016-05-23



La început se numea Fotografii de familie: un medic de succes care are tot ce își dorește, o amantă iubitoare care e dispusă să sacrifice totul pentru el, o soție care și-a pierdut interesul și care îi oferă libertatea absolută, o fiică inteligentă al cărei viitor în străinătate îi promite o carieră de succes, vechi cunoștințe gata să îl ajute în orice situație. Portrete și fragmente de viață înghețate în timp, încununate spre final de clișeul general al ultimului an de liceu: fotografia în care proaspeții absolvenți stau înghesuiți pe trepte cu chipurile zâmbind melancolice la gândul viitorului incert care îi așteaptă, la începutul noilor lor vieți în calitate de adulți responsabili pentru propriile alegeri. Toți purtând pe umeri presiunea examenului maturității, considerat ca fiind cel care face trecerea de la o etapă a vieții la alta. Scris și regizat de Cristian Mungiu, Bacalaureat este cel de-al patrulea lungmetraj al cunoscutului autor și cel de-al treilea care reușește să fie selectat în competiția oficială a Festivalului de Film de la Cannes, primele două, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile și După dealuri reușind să îi aducă Palmierul de Aur, respectiv premiile pentru Cea mai bună actriță și Cel mai bun scenariu.

Romeo Aldea (Adrian Titieni), un medic respectat dintr-un mic oraș de provincie, și-a crescut fiica, pe Eliza (Maria-Victoria Drăguș), în ideea că, atunci când va împlini 18 ani, va pleca pentru a studia și trăi în stăinătate. Planul lui este aproape de a deveni realitate, Eliza reușind să câștige o bursă pentru a studia psihologia în Anglia. Tot ce mai are de făcut este să treacă cu brio examenele finale, o simplă formalitate pentru o elevă bună ca ea. Dar cu o zi înainte de prima probă scrisă, Eliza este molestată lângă un container de gunoi de un criminal recent evadat din închisoare, iar accidentul întâmplat îi poate afecta întregul viitor. Astfel că Romeo are de luat o decizie, însă nicio cale de rezolvare a situației nu urmărește principiile pe care, în calitate de tată, i le-a insuflat fiicei lui.

 

 

 

Cristian Mungiu susține că a avut drept sursă de inspiraţie multele articole despre corupţie şi educaţie din presa românească a ultimilor ani. „M-am întrebat, la un moment dat, dacă există un raport între educaţie şi felul în care se perpetuează compromisul ca mijloc de devenire socială”, a declarat acesta. Acestei constatări pare să îi vină în completare chiar o secvență din film, în care tatăl și fiica stau împreună în curtea liceului, în leagănele pentru copii. Patern, Romeo îi întinde o sticlă cu apă și un sandviș, sugerând că supraviețuirea copilului într-o astfel de lume dură depinde de părinte și de ajutorul lui. În același timp îi murdărește, însă, inocența, cu aceleași mâini luând mai devreme un plic cu bani de la un pacient care, în mod normal, n-ar fi trebuit să se afle pe masa de operație decât mai târziu. Vocile celor aflați în parc și scârțâitele leagănelor sunt acoperite apoi de clopotele care bat în depărtare, care se tot repetă pe parcursul filmului, semn că nici cele sfinte nu sunt mai presus de corupția dominantă.

Un alt element repetitiv întâlnit pe coloana sonoră sunt ariile de operă care însoțesc fiecare plimbare cu mașina a domnului Aldea, dar și momentele de cumpănă ale Magdei (Lia Bugnar), soția acestuia. O femeie cu părul răvășit, calmă și trasă la față, aceasta fumează mereu și vorbește încet cu vocea ei aproape frântă, alegându-și atent cuvintele. Personajul acesteia este construit în contradicție cu cel al lui Romeo, care merge mai departe indiferent de dificultatea situației în care este pus, ignorând sunetele geamurilor sparte și lătratul câinilor până când, într-un moment de cumpănă și singurătate, se oprește din a-și mai refula sentimentele și se lasă pradă emoțiilor.

Viziune de ansamblu asupra relațiilor nocive din cadrul familiei, dar și dintre cetățeni și instituțiile statului, Bacalaureat abundă într-un pesimism fără limite, astfel că, indiferent de ce alegere vor face personajele lui, rezultatul nu va fi decât un alt pas înainte către dezastrul inevitabil. Chiar dacă destinul Elizei și al lui Romeo nu este hotărât în finalul deschis și ambivalent, e greu de crezut că ceea ce ar fi urmat s-ar fi abătut de la modelul deja stabilit, asigurându-le rezolvarea problemelor.