NexT is Feminist: despre importanța cinemaului feminin



Autor: Flavia Dima

2016-04-01



NexT IFF a devenit pe parcursul celor 10 ani de existență ai săi unul din cele mai vizibile și importante festivaluri de film din România. La ultimele două ediții, NexT a inclus o secțiune dedicată special cinemaului feminin, alături de una LGBTQI și, la ediția 2016,  una care conține filme cu tematică sexuală. Toate cele trei secțiuni reprezintă un pas înainte pentru NexT și pentru varietatea filmelor prezentate în festivalurile autohtone. Și chiar dacă prima secțiune nu pare a fi la fel de „tabu” ca celelalte două, ea subliniază o temă foarte importantă de discuție în cinemaului contemporan.

De ce este aşadar important ca festivalurile de film să creeze secțiuni special dedicate filmelor realizate cu și despre femei? Din punctul meu de vedere, există două motive principale. În primul rând, acest tip de filme se situează adesea cu mult în afara normelor cinemaului mainstream și, în acelaşi timp, oferă o perspectivă feminină în cadrul filmului. Influentul eseu al Laurei Mulvey, Visual Pleasure in Narrative Cinema, arată cum filmele hollywoodiene reprezintă femeia fie ca un obiect manipulat de către personajul principal masculin, care își exteriorizează astfel fricile sale primare, fie ca pe un obiect erotic și pur decorativ, inofensiv în relaţie cu bărbații.

Ambele ipostaze duc la crearea unor personaje feminine plate, al căror aport în desfășurarea acțiunii este minim sau chiar nul, ele întărind mai departe ideea cum că femeile ar fi sexul slab, prin crearea unor imagini care exprimă acest lucru. Pentru Mulvey, un cinema avangardist poate exista doar ca un contrapunct față de cel mainstream, fiind cel mai în măsură să exprime unele idei relevante din punct de vedere social şi politic – doar prin acesta poate fi „distrus” un tip de film care este depășit și exploatator, făcut pentru a servi unui ochi masculin.

Al doilea motiv ține de funcționarea efectivă a industriei de film. Cinemaul feminin este încă unul de foarte mică amploare, iar motivele sunt multiple. Rolul cu care sunt asociate cel mai des femeile care lucrează în domeniu este cel de actriță (și nu cred că sunt singura studentă la film care a fost întrebată, cândva, de ce nu a dat la actorie). Apoi urmează rolurile din echipa  de realizare a filmului care nu țin direct de tema filmului, precum cel de reprezentant PR, de asistent sau monteur, uneori chiar cel de producător (deși nici aici nu avem foarte multe nume în industria locală - una din excepții fiind Ada Solomon, care e și directorul NexT). Adesea, domeniul unde regăsim cele mai multe regizoare este cel al filmului documentar, care din păcate are parte de mult mai puțină expunere decât cel de ficțiune.

Aici devin relevante cuvintele unui important regizor român, care este totodată și directorul unui festival important din țară, din timpul unei dezbateri avute loc în timpul Zilelor Filmului Lux: „ Şi la Cannes e o întreagă teroare pe capul lui Thierry Frémaux, care face în fiecare an selecţia să vadă câte filme aparţin femeilor. (…) Cred că în momentul în care începem să aplicăm grile de regiune, de teme, discuţii legate de gen, începem să nu mai vorbim despre conţinut, despre calitate, despre poveşti şi emoţie, ci vorbim despre politic şi asta e un pic fals şi aiurea. (…) Eu doar pentru ce pledez este judecata filmului în funcţie de calitatea lui, şi nu în funcţie de gen. Aici lucrurile sunt un pic delicate şi eu pledez spre raţiune.”

Evident, ca în cazul multor contestatari ai corectitudinii politice (un trend alarmant care capătă amploare din ce în ce mai mare în ultimul timp), discursul regizorului nu doar că discreditează prin extensie întreg cinemaul feminin ca fiind posibil inferior din punct de vedere calitativ celui realizat de către bărbați, ci întărește poziția deja aproape monopolistă a sexului masculin în industria filmului. Totodată, se sugerează că filmele care abordează (mai mult sau mai puțin direct) teme sociale sunt mai slabe decât cele, să zicem, pur artistice. Acest tip de viziune nocivă nu face decât să stigmatizeze realizatoarele de film și să le descurajeze și mai mult din a deveni parte a unei industrii și-așa marcate de inegalitate de gen.

 

 

 

Acest tip de argumentație se regăsește și în rândul celor care critică mișcările tip #OscarsSoWhite, susținând că vina pentru situația din industrie nu este a festivalurilor sau a galelor. Aproape corect. Acestea sunt însă „simptomele” cele mai vizibile ale industriei, spațiile unde aceste diferențe capătă cea mai mare vizibilitate și devin cât se poate de evidente. Admiterea acestei carențe, totodată încurajând dispariția inegalităților prin orice mijloace aflate la îndemână, devine așadar un fel de responsabilitate delegată (pe nedrept sau nu) organizatorilor unor asemenea evenimente.

Aceste retorici agresive subliniază, iată, o profundă neînțelegere. Rolul cinemaului feminin nu este de a-l surclasa pe cel „masculin”, de a-l repudia ca fiind exclusiv sexist, sau de a contesta calitatea acestuia. El încearcă doar să ofere o perspectivă adesea trecută cu vederea nu doar în toate aspectele producției de film, ci chiar în societate per ansamblu. O discuție reală și echilibrată în jurul rolului de gen și a discriminării de care suferă ambele sexe poate avea loc doar într-un spațiu care admite și include o varietate de opinii și puncte de vedere – iar în absența filmelor create de femei într-un festival sau chiar spațiu cinematografic (trans)național, acest dialog nu poate avea loc.

Numărul mic al unor producții cinematografice feminine este un simptom al unei industii care, prin mecanisme invizibile majorității, oferă momentan șanse inegale de creație și afirmare. Devine, așadar, responsabilitatea celor conștienți de aceste circumstanțe să facă ceva în acest sens, să lupte împotriva nedreptăţii prin metodele pe care le au la dispoziție. Crearea unei secţiuni dedicate special cinemaului feminin și feminist este o un exemplu perfect de astfel de metodă, fapt pentru care organizatorii NexT merită toate laudele. Fie că filmele respective vor fi sau nu pe placul publicului vast, asemenea iniţiative sunt necesare până când ponderea filmelor va fi echilibrată.

 

Scurtmetrajele din programul NexT Is Feminist rulează în București sâmbătă, 9 aprilie, la 20.30 la Cinema Elvire Popesco.