Mountains May Depart - Poveste despre emigranți în kimono de melodramă



Autor: Alex Mircioi

2015-11-04



„De la Unknown Pleasures (2002) încoace, am explorat disparitatea dintre noua generaţie de chinezi înstăriţi şi cei ce au fost înainte. Creşterea rapidă a economiei şi schimbările noastre politice au mărit prăpastia dintre bogaţi şi săraci. Tinerii pe care mă concentrez eu tind să fie victimele acestor schimbări recente în loc să fie beneficiarii lor. Pe măsură ce economia creşte, la fel face şi disparitatea. Şi, ca rezultat, mai multă suferinţă.” Asta spunea Jia Zhangke într-un interviu din 2013 şi, dacă este să luăm cel mai nou film al său, Mountains may depart, rămâne consecvent. Povestea este împărţită în trei „capitole” (1999, 2014 şi 2025) care explorează societatea chineză, cum funcţionează ea la răscrucea dintre nou - vechi, Est – Vest şi importanţa păstrarii unei identităţi culturale.

Jia Zhangke experimentează deseori cu narațiunea - în Touch of Sin (2013), combină patru poveşti inspirate din evenimente reale, iar în The World (2004) şi, mai mult sau mai puţin, în Platform (2000) are o abordare aproape „altmaniană” a poveştii, construindu-şi prin personaje şi fire narative care alternează lin un univers coerent și propriu. Cel din urmă vorbeşte (tot) despre cum trecerea Chinei la o economie parţial capitalistă a provocat schimbări sociale, dar structura sa narativă este mai bine organizată. Prezintă tinerii membri ai unei trupe de teatru, împreună la început, apoi mutând atenția de pe unul pe celălalt. Încercările lor de a-şi găsi locul într-o societate mereu în schimbare au o coerenţă, iar evoluţia celor cinci tineri este uşor de urmărit. Deşi are şi aici elipse, ele marchează diverse momente din istoria chineză (arestarea lui Jing sau ascensiunea lui Deng Xiaoping), dându-le timp personajelor să asimileze valurile tot mai puternice de modernitate şi de Vest. Astfel, se metamorfozează trupa de cultură a statului în „All-Star Rock and Breakdance Electronic Band”.

Platform și Mountains… au durate similare, dar primul are un ritm lent, cu cadre lungi și statice. Și totuși, Platform oferă mai multe informații, jonglând cu personaje care ilustrează pe rând câte un element de modernitate (ex. Pantaloni evazaţi, păr lung pentru băieţi, permanent pentru fete, avort, etc.).

mountains may depart

Mountains May Depart e împărțit în trei segmente, fiecare reprezentând o epocă din istoria Chinei, dar continuitatea dintre ele este sugerată prin convenții clasice. De fapt, împărțirea în trei a narațiunii e folosită pentru că e facilă și nu pentru că fragmentarea ei ar schimba ceva în interacțiunea cu filmul. Spre exemplu, deși între primele două capitole există o elipsă de 15 ani, el alege să o umple cu dialog expozitiv, care povesteşte tot ce nu vedem şi reia povestea. Protagonistă rămâne tot Tao, care făcuse nişte alegeri în prima parte ale căror consecințe le suportă acum. Practic, dă fast forward la o parte mai interesantă, ignorând desfășurarea acțiunilor declanșate în 1999.

Filmul începe cu un număr coregrafiat de majoritatea actorilor din film care dănţuiesc pe „Go West” al trupei Pet Shop Boys, al cărui semnificaţie este destul de clară. În 1999, Tao (Zhao Tao) este prinsă între doi bărbaţi care întruchipează două direcţii ale Chinei – capitalistul Zhang Jinsheng şi muncitorul Liangzi. Când ea îl alege pe Jinsheng, Liangzi, rănit, pleacă şi se întoarce abia în al doilea capitol (2014) cu soţie, copil şi o boală la plămâni. Tao, acum divorţată, înstrăinată de fiul ei cu Jinsheng şi bogată îi dă bani pentru chemoterapie, despre care nu aflăm niciodată dacă îl ajută sau nu, pentru că asta este şi ultima lui scenă. Într-un context tragic, femeia îşi revede fiul, pe Dollar, înainte ca acesta să emigreze, împreună cu fostul soţ şi noua soţie, în Australia. Iar asta introduce al treilea capitol (2025), care îl are în centru pe Dollar, în derivă după ce îşi pierde rădăcinile chineze.

Trebuie notat că Jia Zhangke este deseori preocupat de mentalitatea de emigrant. Fie că e vorba de mutat de pe un continent pe celălalt, dintr-o ţară în alta sau pur şi simplu din mediul urban în cel rural, oamenii despre care povesteşte sunt într-o mai mereu într-o „transhumanţă” care îi face să nu se poată adapta nicăieri. Însă, în niciun alt film nu prezintă mecanismele de adaptare la o nouă lume atât de îndeaproape cum o face aici prin Dollar şi tatăl său.

mountains may depart

Astfel, dacă Jinsheng îşi creează un mecanism de apărare împotriva inadaptării izolându-se într-o enclavă de cultură asiatică, Dollar ajunge să se simtă incomplet şi pierdut după ce uită totul despre identitatea sa culturală. Fiul vrea să se lase de facultate şi simte că trebuie să-şi găsească locul, ajungând să se îndrăgostească de singura legătură cu China – profesoara de chineză, Mia (Sylvia Chang), o inadaptată la rândul ei.

Privind Mountains May Depart în ansamblu, în ciuda scenariului stângaci, fondul poveștii este încă unul bogat în sensuri și poate fi interesant în contextul filmografiei lui Jia Zhangke și a preocupării lui pentru inechitatea socială. Dar marea nefericire a filmului este că fiecare poveste e mai slabă decât următoarea, iar până se termină, eşti prea convins de faptul că este un film prost ca să mai analizezi/cauţi înţelesuri.