Ma vie de courgette - Viziunea colorată a unei realități sumbre



Autor: Andreea Marian

2016-12-15



Propunerea Elveției pentru premiile Oscar, Ma vie de courgette (r. Claude Barras), a fost proiectată la Muzeul Țăranului Român în cadrul Festivalului de Psihanaliză și Film în data de 11 decembrie 2016. Lungmetrajul animat, de asemenea inclus la Premiile Lux, prezintă povestea lui Courgette (Dovlecel), un băiat de nouă ani a cărui viață ia o întorsătură neașteptată și, să zicem, întâmplătoare.

Courgette – pe numele său real Icar – locuiește împreună cu mama sa, tatăl fiind plecat de ani buni, prezența lui fiind înlocuită cu un supererou desenat pe un zmeu. Acest zmeu va fi mai târziu îmbrățișat de Courgette ca simbol al dorinței sale de a-și întâlni și îmbrățișa tatăl real. Camera acestui băiețel este plină de desene, cel mai important aflându-se pe peretele din spate: o puicuță uriașă, un Superman și un alt pui mai mic, arătând ideea lui de familie fericită.

Mai târziu aflăm că mama lui Courgette are probleme grave cu alcoolul: îl vedem pe băiat strângând cutii de bere de pe podea, destule cutii încât să construiască o piramidă din ele. Printr-un accident nefericit, aceasta moare, iar Courgette este mai târziu dus la orfelinat de un polițist pe nume Raymond.

De fiecare dată când un copil este dus într-un film la un orfelinat, acel loc este de fapt iadul pe pământ, însă aici, contrar așteptărilor, orfelinatul va fi chiar un loc pașnic și plăcut. Oamenii care se ocupă de îngrijirea copiilor sunt de treabă si corecți, se comportă frumos și sunt chiar afectuoși: îi pun la culcare oferindu-le un sărut pe frunte.

În casa care servește ca orfelinat se mai află cinci copii, trei băieți și două fete. Bineînțeles, unul dintre băieți va fi acela care se va crede cel mai tare dintre ei și oferă celorlalți sentimentul de frică. Dacă nu personalul orfelinatului va fi motivul pentru care Courgette va avea parte de aventuri fie rele, fie bune, atunci care e? Sunt mai mulți factori, cum ar fi cauzele pentru care fiecare copil se află acolo, sosirea sau plecarea altcuiva.

 

 

Inspirat de romanul lui Gilles Paris, Autobiographie d’une courgette, filmul de animațievizează prezentarea unor probleme reale printr-o metodă potrivită pentru toate vârstele și plină de culoare. Personajele par să fie făcute din plastilină, sunt foarte colorate și distorsionate. Copiii, în special, au capul mare și corpul mai mic, iar ochii lor, mai mari decât ar trebui, simbolizează inocența și atenția pentru lucrurile din jur.

În cadrele apropiate, efectele de animație sunt aproape de tridimensionalitate, fiecare umbră și firicel de lumină fiind la locul său atunci când trebuie, oferind o senzație plăcută celui care vizionează filmul. De la un cadru mai distant, de exemplu al mașinii, detaliile nu se observă și totul pare făcut din carton, doar personajele arătând la fel.

Ceilalți copii din orfelinat se află acolo din diferitele circumstanțe ale părinților, cum ar fi: dependența de droguri, furt, sinucideri, deportări sau chiar crime. Prin intermediul acestui proiect de animație, înțelegem cu adevărat că unii copii au văzut și văd lucruri oribile și mult prea multe pentru vârsta lor, care cauzează o schimbare a psihicului lor pentru tot restul vieții.

Cât despre protagonist, porecla acordată de mama lui, Courgette, poate însemna mai mult decât un apelativ drăguț pentru o persoană dragă. Acest apelativ poate fi interpretat metaforic: dovleceii au nevoie de anumite lucruri pentru a crește, ca de exemplu apă, lumină sau spațiu. Dacă e constrâns de spațiu și întuneric, în procesul de creștere, dovlecelul se va întinde și se va agăța de orice lucru disponibil pentru a ieși la lumină.

Așadar, după moartea mamei și mutarea în orfelinat, Courgette al nostru nu mai avea nici spațiu, nici lumină. Datorită ajutorului primit din partea prietenilor și adulților din orfelinat, chiar și iubirii, înțelegerii și, evident, fericirii, Courgette va reuși să iasă la suprafață și să crească. Scenarista Céline Sciamma recunoaște că i-a fost destul de greu și a avut nevoie de îndrăzneală pentru a spune că acesta este un film pentru copii.

Începutul și sfârșitul realizează un cerc complet. Zmeul lui Courgette de la început, cel care-i simbolizează tatăl, și zmeul copiilor de la orfelinat, cu o fotografie atașată, sunt afișate zburând în înaltul cerului albastru.  Aceste două zmeie – sau zmeul, în general – reprezintă simbolul principal ale filmului.

Ma vie de courgette este un film de animație dramatic, amuzant pe ici, pe colo, care abordează diferite probleme ale societății și cum acestea îi afectează pe copii. De asemenea, arată cum aceștia devin nedespărțiți în ciuda diferențelor dintre ei – religie, etnie, gen și cauzele pentru care se află acolo – pentru că nu e nimeni să le impună cum să-și aleagă prietenii. Personal, sper că va obține mai multe premii decât a obținut deja și insist să fie vizionat de întreaga familie.