Lions Love (... and Lies) - Hollywood meets French New Wave



Autor: Cristina Breazu

2016-01-13



Lions Love (... and Lies) (r. Agnès Varda, 1969) este un performance în fața camerei care invită spectatorii să asculte discursul personajelor și să își răspundă, singuri, la câteva întrebări aduse în discuție. Agnès Varda nu dorește să ascundă faptul că se filmea, acest lucru trebuie să fie simțit la fel de mult ca jocul actoricesc. Personajele fie se adresează direct publicului și râd de noi pentru că nu suntem în film, fie fac referire la mizanscena creată de regizor, nelăsându-ne să uităm că vizionăm un film. Pentru că aceste momente de întrerupere a poveștii sunt atât de dese, nu se permite o identificare cu personajele și astfel ni se alterează experiența cinematografică. „Ca formă, filmul este o combinație între Noul Val Francez și cinemaul underground american”, spune T. Jefferson Kline în antologia Interviews[i], în timp ce regizoarea îl numește un colaj.

Lions Love (... and Lies)

În centrul poveștii sunt Ava (faimoasă în fabrica lui Andy Warhol, jucându-se pe ea), Jim (Gerome Ragni) și Jerry (James Rado), care locuiesc împreună într-o mansardă din Los Angeles. Aceștia sunt iubiți, hipioți, prieteni, muze unul pentru celălalt. Stau în pat ore întregi, vorbind despre lume și despre cum ar putea să ducă o viață spirituală. Sunt acompaniați de regizoarea Shirley Clarke, care și ea se joacă pe ea însăși. Întrebarea „Cum ar fi dacă am face un film despre staruri de cinema ca și cum ar fi oameni obișnuiți?” este pusă într-unul dintre dialogurile personajelor și pare că filmul se construiște în fața noastră, iar noi luăm parte la making of. Varda chiar se întreabă dacă un film cu staruri și despre staruri este ficțiune sau documentar. Discursul este unul politic, sunt chestionate industria cinematografică, scopul artei, relațiile și felul de a vedea lumea și convențiile sociale aferente. Varda pune întrebarea „ar trebui arta să imite, să exagereze, și/sau să deformeze realitatea?”. Cumva, pe parcursul filmului, regizoarea experimentează cu fiecare, lăsând spectatorul să reflecteze asupra răspunsului. Soarta filmelor necomerciale este discutată într-o secvență în care directorii unei case de producție vorbesc despre o potențială colaborare cu o regizoare din underground - aici Shirley Clarke -, dar este vorba, implicit, și despre Varda. Aceștia vorbesc despre nevoia de a scoate bani din filmul în care investesc și despre nevoia de a putea să intervină în procesul de creație, în așa fel încât rezultatul să fie pe gustul unui public cât mai larg.

Tot în Interviews, regizoarea spune că filmul său nu este despre ceva în mod special. Este o inventariere a unei sumedenii de lucruri, de la asasinarea lui Kennedy, sfârșitul tinereții, staruri, nostalgie, minciuni la Hollywood (atât la TV cât și în industria cinematografică), la „cafea și despre cine se ridică din pat ca să o prepare”, însă pornește de la două subiecte foarte importante la Hollywood, sexul și politica. Trecerea de la tinerețe la maturitate este descrisă cu o nostalgie în care regizoarea, nu dorește, totuși, să se complacă, ci pe care o lasă liberă înspre a fi chestionată, atât de către ea cât și de către public. 


[i] Interviews, editor T. Jefferson Kline,  University Press of Mississippi, 2014

 

*Lions Love (... and Lies) (1969, r. Agnès Varda) este disponobil pe MUBI România în luna ianuarie.