Le lit de la vierge - Viața lui Iisus ca hipiot francez



Autor: Irina Trocan

2016-08-14



Le lit de la vierge/Patul Fecioarei (r. Philppe Garrel, 1969)

 

Philippe Garrel îl arată pe Iisus într-un ținut deșertic care seamănă cu lumea pre-creștină, doar că, pe lângă pietrele folosite ca monedă de schimb și cai, mai există megafoane, ziare, electricitate, saltele ergonomice, art rock, borne kilometrice etc. Interpretat de Pierre Clémenti (care apăruse cu doi ani înainte ca gangsterul din Belle du jour de Luis Buñuel), Mântuitorul însuși e un anacronism șaizecișioptist mai degrabă decât o figură biblică – revoltat împotriva unui Tată invizibil, dezamăgit de zădărnicia lumii fără să aibă un plan concret pentru Revoluție, energic, însă incoerent și neputincios. Dacă Francesco, giullare di Dio/Florile sfântului Francisc (1950) de Roberto Rossellini e versiunea neorealistă a unei hagiografii, Le lit de la vierge al lui Garrel e un documentar făcut într-o realitate paralelă în care Iisus a nimerit în Fabrica lui Andy Warhol, între alte Superstaruri.

N-are rost să vorbim despre primirea comercială a filmului la vremea apariției pentru că nimeni din jurul lui Garrel nu era preocupat de așa ceva. Făcut în cadrul unei mișcări artistice denumite „constelația Zanzibar” – echivalentul francez la scală redusă pentru underground-ul american –, Le lit de la vierge a fost produs, la fel ca celelalte filme, de Sylvina Boissonnas, o moștenitoare cu interese artistice care nu credea în a impune reguli pentru artiștii pe care îi susținea. La început de carieră, Garrel (care face filme de la douăzeci de ani, ca un fel de Xavier Dolan al unei epoci mai bune) era și mai puțin preocupat de plăcerea spectatorului ca în filmele ulterioare – inclusiv Les amants réguliers, care e plasat explicit în mai ’68, dar e mult mai clar în structură și context. Precedentul Le révélateur (1968) și Le lit de la vierge au elipse narative majore. Le révélateur se învârte în jurul unui cuplu tânăr cu un copil care fug de un presupus pericol, dar nu se știe ce; iar încadraturile ocazionale care diferențiază planul întâi – în care se află copilul – de fundal – în care se petrece acțiunea – par să fie o metaforă pentru memorie sau pentru spectacolul cinematografic sau pentru amândouă. Le lit de la vierge face aluzie la naștere, la dureri de creștere și maturizare, la prostituție, la un copil ilegitim al lui Iisus și, în final, la moarte, fără ca vreunul din aceste evenimente să fie dezvoltate într-un arc biografic relatable care invită o lectură morală. Nu ajută la clarificarea plot-ului nici că aceeași actriță, Zouzou, le joacă atât pe Fecioara Maria, cât și pe Maria Magdalena, care aici e obsesia amoroasă a lui Iisus.

 

 

Există un making of al filmului – Home Movie autour Le lit de la vierge de Frédéric Pardo – care documentează timpul petrecut de echipa de filmare în Maroc și constituie un document interesant despre grupul Zanzibar. Urmărindu-l, rămâi cu impresia că într-un interval de timp care e pe jumătate excursie a unor răsfățați într-o țară mai săracă, pe jumătate fashion shoot pe fundal monocrom galben-maroniu, Garrel și-a făcut timp să filmeze o parabolă biblică. Home Movie atestă dezinvoltura grupului Zanzibar – din care mai făceau parte Daniel Pommereulle, Jackie Raynal, Serge Bard, Patrick Deval, care lucrau cu la fel de multă liberate sub patronajul lui Boissonnas –, așa cum atestă tendința lor să acorde mai multă atenție mediului cinematografic decât mediului înconjurător. Fie că pare sau nu scandalos – și e făcut să pară –, Le lit de la vierge are câteva imagini surprinzătoare/deconcertante/greu de uitat (să nu mai vorbim de ecleraj și mișcări de cameră) și are un protagonist desprins de lume care uneori pătimește, alteori se cere ocrotit ca un copil. Prin  libertățile pe care și le ia cu personajul lui Iisus (și cu narațiunea, și cu codurile morale), filmul lui Garrel sugerează destul de bine ce însemna în timpul protestelor tinerilor francezi din mai ‘68 o figură mesianică.

 

Le lit de la vierge e disponibil pentru abonații MUBI România până la data de 20 august 2016.