Hanky Panky, despre dragoste și nu numai



Autor: Cristina Ciulacu

2016-04-08



Odată cu aniversarea celor zece ani de festival, NexT propune o secțiune nonconformistă, simpatică și atrăgătoare prin însuși numele pe care-l poartă, și anume Hanky Panky, ce invită spectatorul la dezinhibare, uitarea tabuurilor și identificarea cu personajele de pe marele ecran. Hanky Panky analizează de aproape, prin intermediul celor opt scurtmetraje prezentate, sexualitatea umană, cu tot bagajul ei, fie că este vorba despre pasiune, iubire, erotism, gelozie, înșelare sau singurătate.

De cele mai multe ori, filmele care tratează în detaliu sexualitatea umană aduc în discuție conceptul de „scopofilie” al lui Freud, preluat de Laura Mulvey și adaptat industriei cinematografice. Freud acordă „privirii” o dominație sexuală – a privi o persoană, fără acordul acesteia, înseamnă a exercita o anumită putere asupra sa, a pune stăpânire pe ea. Spre deosebire de Freud, Mulvey asociază vizionarea unui film cu stăpânirea discursului filmic, creat dintr-o și pentru o perspectivă individuală. De altfel, Mulvey observă o satisfacere contradictorie în urma vizionării unui film, și anume scopofilia voyeuristă (personajele joacă fără să conștientizeze prezența spectatorului) și scopofilia narcisistă (conexiunea dintre spectator și personaj, proiectarea unui alter ego idealizat în urma identificării cu un personaj).

„Amateurs”, unul dintre filmele proiectate anul acesta în cadrul Festivalului NexT, în regia lui Javier Loarte, amplifică simplul gest de a privi, inițial inocent, ca o joacă atât de obișnuită în viața unui cuplu, prin filmarea cu o cameră ce pare a fi a unui telefon mobil. Protagonista este obiectificată încă din începutul filmului, de la cadre cu detalii de ochi, până la descoperirea întregului trup gol în momentul în care cel de-al treilea personaj apare în apartamentul lor pentru a filma un film porno. Deși inițial sfioasă și intimidată de prezența celui de-al doilea bărbat, Jane se lasă convinsă de acesta și începe să se dezbrace. Astfel, personajele masculine sunt cele care conduc firul narativ, în timp ce personajul de sex feminin există doar pentru a fi privit.  De-a lungul întregului film, Jane prestează în fața celor doi protagoniști, iar tot discursul filmic nu face altceva decât să invite spectatorul la „a privi”.

 

 

Depășind de departe încercarea celor doi protagoniști din „Amateurs” de a realiza un film porno, lungmetrajul „Deep Throat” (1972), explorează sexualitatea umană în limitele filmelor pornografice, prin cele 17 scene de sex explicit, după cum susținea criticul de film Roger Ebert. Actrița porno Linda Lovelace interpretează rolul unei femei a cărei viață sexuală, deși foarte activă, nu este tocmai satisfăcătoare. De altfel, filmul „Lovelace” (2013), al lui Rob Epstein și Jeffrey Friedman, este chiar biografia actriței Linda Lovelace din filmul – legendă amintit mai sus, și apelează la pornografie și violență domestică, obiectificând în mod extrem prezența feminină.

Scene de sex explicit există și în „La vie d'Adèle/ Blue is the warmest color” (devenit faimos în urma câştigării Palme d’Or-ului în 2013), în regia lui Abdellatif Kechiche, cu prim planuri de ochi, buze cărnoase, mucus și salivă. Dar, cu toate că filmul vorbește despre minoritățile sexuale și despre căutarea de sine, Adéle o găsește pe Emma abia după ce experimentează relația de cuplu cu un bărbat (fiindcă toată lumea o face). Totodată, dragostea carnală, pasională dintre cele două este parcă justificată și scuzată, prin relația complicată dintre cele două: certuri  cu lacrimi de crocodil, prima întâlnire cu părinții fiecărei fete etc.  

Hanky Panky vă invită, prin urmare, duminică, 10 aprilie, să fiți îndrăzneți, plini de pasiune și deschiși unor povești de dragoste mai năbădioase față de cum poate v-ați obișnuit deja.