Hacksaw Ridge - Să nu ucizi



Autor: Alexandra Nenciu

2017-02-24



Apariţia unui film ca Hacksaw Ridge este însoţită pe de o parte de reputaţia de regizor a lui Mel Gibson şi de tradiţia filmelor de război hollywoodiene, iar pe de altă parte de povestea adevărată pe care e bazat. Structura sa narativă pendulează, deci, între aceste coordonate, fiind mai degrabă o reitarare a unor motive deja întâlnite în filmele de acest fel şi o planşă pentru reprezentarea unor scene de război complexe.

Hacksaw Ridge spune povestea lui Desmond Doss, erou al celui de-al Doilea Război Mondial, premiat cu Medalia de Onoare pentru faptele curajoase de pe front. Acesta a rămas o figură importantă în istorie pentru alegerea de a nu ucide şi de fapt de a nu purta nicio armă pe câmpul de luptă. Respectându-şi îndeaproape convingerile religioase, acesta alege să-şi îndeaplinească datoria altfel decât prin luptă, salvând vieţi ca medic de război. Deşi la început are parte de discriminare şi ostracizare din partea camarazilor care nu-şi doresc un companion ce nu îi poate apăra în mijlocul focurilor de armă, Doss îşi câştigă dreptul şi încrederea de a-şi servi ţara.

Folosindu-se de această motivaţie a personajului, de aspectul spiritual al deciziilor sale şi de raportarea lor la un context care depăşeşte adesea simpla condiţie umană şi destinul individual, Hacksaw Ridge încearcă să rezume şi să transmită, desigur, o anumită pietate în faţa evenimentelor despre care ştim că s-au întâmplat şi în realitate. Nu neapărat printr-o superlativizare sau vreo reprezentare ieşită din comun a personajului lui Desmond Doss (interpretat de Andrew Garfield, nominalizat de asemenea pentru rolul său), ci prin aceeaşi cheie în care sunt realizate multe dintre aceste filme de război. 

Hacksaw Ridge foloseşte multe dintre șabloanele narative ale filmelor de război. Vince Vaughn joacă rolul locotenentului dur, după modelul lui R. Lee Ermey din Full Metal Jacket (r. Stanley Kubrick, 1987). Andrew Garfield, în afara trimiterilor la adevăratul Desmond Doss, este desigur prototipul soldatului tânăr şi încrezător, dornic să îşi servească ţara. Personajul său poate fi asociată deloc ironic, ci mai degrabă ca un semn al inocenţei, chiar şi cu Forrest Gump, la fel de curajos în luptă şi cu un locotenent (Gary Sinise) la fel de sceptic în privinţa lui.

Acest arhetip al viitorul soldat este adesea exploatat prin toate modalităţile prin care el poate stârni empatie din partea publicului, fie că este situaţia familială, fata drăguţă de care se îndrăgosteşte sau deznădejdea sa exterioară sau interioară. La fel se întâmplă şi în Hacksaw Ridge. Odată cu stabilirea fundalului pe care se conturează ca personaj, Desmond devine o figură familiară, zâmbitoare, binevoitoare şi inocentă. În baza tuturor acestor calităţi care îl fac potrivit pentru rolul de salvator se desfăşoară restul momentelor care îi vor întăresc credinţa. 

Hacksaw Ridge

Introducerea personajului este contrabalansată de a doua jumătate a filmului, cea care ne descrie cu cele mai sângeroase detalii bătălia de la Okinawa. O antiteză clară pentru convingerile religioase ale lui Doss, acţiunile de pe câmpul de luptă nu sunt glorificate sau forţate să prezinte patriotismul american necondiţionat. Explicite, sângeroase, aceste secvenţe regizate de Mel Gibson par mai degrabă produsul unei coregrafii bine pusă la punct. Desmond este aruncat în mijlocul acestor tragedii şi fiecare obstacol este atent construit pentru a-i testa încrederea şi credinţa. Deşi un element biografic la origine, faptul că Doss salvează atât soldaţi americani răniţi, cât şi soldaţi japonezi este în asentiment cu modul în care Gibson alege să regizeze filmul, cumva izolat de o imagine de ansamblu în care binele e de partea americană şi răul de partea inamicului, oricare ar fi acesta.  Acelaşi lucru se întâmplă şi cu tânărul soldat, el este la fel de singur, atât în încercarea sa de a salva cât mai mulţi răniţi, cât şi în încercarea de a se apropia de Dumnezeu pe parcursul filmului. Epuizat şi rănit, coborând încă un soldat şi încă un altul de pe marginea prăpastiei şi de pe câmpul de luptă, această secvenţă e cât se poate de metaforică, Doss apropiindu-se din ce în ce mai mult de statutul de martir. Finalul filmului aduce exact aceeaşi concluzie, atunci când este coborât după toate eforturile sale şi toată dedicarea sa de a salva, plutind parcă printre nori, cu biblia în mână, în cea mai serenă scenă a filmului. 

 Hacksaw Ridge construieşte astfel o poveste profund influenţată de convingerile lui Desmond Doss, de altruismul şi curajul său, fără a fi o pildă de război propriu-zisă. Aproape paradoxal, filmul regizat de Mel Gibson este poate curat, a se înţelege organizat, coregrafiat, în portretizările sângeroase.