Cum a schimbat Reagan Hollywood-ul (partea a II-a)



Autor: Alexandu Vizitiu

2016-11-06



America lui Reagan văzută de Hollywood

 

(Înapoi la partea I a articolului)

 

Ghostbusters (Vânătorii de fantome, r. Ivan Reitman, 1984) – Economia trickle down și noul inamic

Marea realizare a lui Reagan a fost un sistem, denumit de acesta drept trickle down economics, promovat și astăzi de către Partidul Republican, care a mărit dobânzile și a redus taxele, mai ales pentru cei înstăriți. Astfel, aceștia din urmă, în teorie, aveau o putere de cumpărare mai mare (stimulând economia) și erau încurajați să investească în afaceri noi, prin urmare creând slujbe noi.

Comedia fantastică Ghostbusters este povestea a trei oameni de știință – Peter Venkman (Bill Murray), Ray Stenz (Danny Akroyd) și Egon Spengler (Harold Ramis) – care descoperă că ipotezele lor față de fantome (și anume că acestea există) sunt adevărate și decid să își pornească propria afacere. Cei trei au atât de mult succes, încât angajează o secretară – Janine (Annie Potts) – și un al patrulea membru – Winston Zeddemore (Ernie Hudson). Ideea că acești trei oameni își pot începe propria afacere – datorită lipsei de reglementări asupra băncii de la care aceștia își scot împrumutul – și că succesul acestei afaceri duce la angajarea altora este un exponent al succesului planului de trickle down economics.

 

 

Tot aici găsim un villain sub forma personajului Walter Peck (William Artherton), care este, într-un fel, o relicvă a tensiunilor dintre administrația Reagan și Guvernul federal. Ca un republican, Reagan a căutat să micșoreze influența Guvernului federal și a agențiilor acestuia, pe care le considera obstacole în calea companiilor (mici și mari). Peck este un agent al EPA-ului (United States Environmental Protection Agency / Agenția Guvernamentală de Protecție a Mediului). Așa că în Ghostbusters, ca în multe filme ale vremii lui, antagonistul este un birocrat guvernamental care stă în calea profitului protagoniștilor.

 

 

Red Dawn (Invazia roșie, r. John Milius, 1984)

De-a lungul carierei sale politice, Ronald Reagan a fost un inamic nemilos al comunismului. După o perioadă de dezgheț și reconciliere între S.U.A și U.R.S.S. în anii ’70, administrația lui Reagan, „formată din ideologi de dreapta, au cerut eliminarea Uniunii Sovietice”[1]. Aceștia credeau că statele sovietice erau un pericol real și iminent pentru S.U.A. și pentru principiile capitalist-democrate. Așa că, pe tot parcursul anilor ’80, a existat pericolul unui conflict armat între cele două superputeri.

Red Dawn ne propune o situație în care Rusia (cumva) invadează S.U.A., iar salvatorii țării sunt tineri americani pur-sânge, dintr-un orășel din mijlocul Americii (un refugiu al conservatorilor). Iar în prima secvență, în care invazia începe, observăm cum erau văzuți sovieticii de către americani (ca niște ucigași inumani și fără față) - un trop care s-a răspândit la mai toate filmele de acțiune ale anilor ’80.

 

 

Wall Street (r. Oliver Stone, 1987)

Mesajul care stă la baza discursului rostit de Gordon Gekko (Michael Douglas) este acela că dacă suntem cu toții lacomi, avem numai de câștigat. Iar cea mai faimoasă replică a acestui discurs și a filmului lui Stone, greed is good, într-un fel rezumă mentalitatea care a dominat ambițiile capitaliste ale poporului american în anii ’80. Acest deceniu este unul al excesului, în care americanii și-au dorit tot mai multe lucruri: tot mai mulți bani, tot mai mult prestigiu, un still de viață tot mai bun, mâncare mai bună și tot așa.

 

 

The Decline of Western Civilization Part II: The Metal Years (r. Penelope Spheeris, 1988)

Continuarea primului declin, regizat tot de Spheeris, urmărește ascensiunea formațiilor hair metal (ca Poison, W.A.S.P., Odin și alte găști de idioți siniștri),  în aceleași baruri și cluburi unde s-a filmat prima parte. Și după opt ani de Ronald Reagan ca președinte, se observă imediat schimbarea în ce privește moda, mentalitatea și ambițiile tinerilor țării. În primul film, subiecții intervievaţi erau pierduți într-o țară falimentară; ei cântau, se băteau și țipau în vid pentru că în sufletul lor se găsea furie reală. Altfel zis, titlul primului film se referă la barbarii de la poartă, care se luptă să distrugă civilizația coruptă creată de generația anterioară. În sequel, toți tinerii sunt obesdați de faimă, succes și bani, ei sunt întruchiparea lăcomiei descrise de Gordon Gekko în Wall Street. Titlul are acum un alt înțeles, se referă la niște oameni decadenți și narcisiști, cărora nu le pasă că Roma se transformă în cenușă în jurul lor, sau că în într-un an, bursa americană avea să treacă (datorită în mare parte politicii economice a lui Reagan) prin cea mai mare criză de la Marea Depresie încoace.

 



[1] Editat de Leon Wofsy, Before the Point of no Return, ed. Monthly Review Press, New York, 1986, cap. Cold War Versus Détente, scris de Arthur Macy Cox, pag. 25.