Cronici NexT - El auge del humano - Observațional lynchian



Autor: Flavia Dima

2017-06-22



El auge del humano/The Human Surge al lui Teddy Williams are toate calitățile care pot fi atribuite unui film mânat de ambiție: este are acțiunea întinsă pe mai multe continente, în așa-zise țări de lumea a treia, care răsplătește răbdarea, atenția la detalii și, mai presus de atât, dorința de cunoaștere, de apropiere față de experiența unei persoane îndepărtate (sau chiar fictive); dorință care stă la bazele existenței cinemaului. Este un film care apelează la anumite resorturi clasice ale cinemaului (precum formula de triptic, sau folosirea esteticii tip fly-on-the-wall tipică filmului documentar), dar care totuși reușește să se impună ca fiind profund original datorită modului în care utilizaează tehnologia atât ca subiect, cât și ca obiect - una din cele mai memorabile scene ale filmului este realizată cu ajutorul unui webcam. Aceste calități unice ale filmului au fost răsplătite anul trecut cu premiul cel mare al secțiunii Filmmakers of the Present de la festivalul de film din Locarno, într-un juriu patronat de Dario Argento, celebrul regizor de filme horror. Teroarea din El auge del humano nu este una evidentă, dar calitățile pe alocuri distopice ale modernității sunt supuse examinării într-o lumină deconcertantă.

 

 

Desigur, The Human Surge poate fi dezorientant, dar numai datorită faptului că și protagoniștii săi par pierduți, supuși hazardului naturii destabilizate de încălzirea globală, de un mediul economic precar și de tehnologizare. Filmul începe într-un apartament întunecat din Buenos Aires, unde tânărul Exe, un lucrător într-un depozit, orbecăie primprejurul camerelor în timp ce își face toaleta de dimineață - deși locurile în care merge se schimbă, acestea rămân ostile și nici el nu pare să fie mai dezmeticit. Dat afară de la muncă, se întoarce acasă și, printre altele, se uită la pornografie - ceea ce reprezintă o punte către Alf, un tânăr din Mozambic care se susține din tot felul de joburi temporare. Între acesta din urmă și Cahn, un tânăr filipinez care explorează jungla cu prietenii săi, legătura se face cu ajutorul unei furnici care intră sub pământ în Africa și iese la suprafața în Asia, grație montajului - o referință subtilă la deschiderea filmului Blue Velvet, una din capodoperele lui David Lynch. Influența regizorului american nu se oprește aici: deși imaginea amintește de documentarul observațional, dialogurile sunt, în marea lor majoritate, profund poetice; logica lor se aseamănă mai degrabă unor vorbe din vis.

Există mereu o distanță mare între cameră și protagoniștii filmului, o alegere estetică care subliniază din nou noțiunea de îndepărtare, de imposibilitate a unei conexiuni depline cu oamenii din jur. Niciodată nu există momente în care montajul ne-ar permite să vedem lucrurile din perspectiva lor, care este astfel subliniată ca fiind unică, irepetabilă și inaccesibilă - singurul acces fiind prin intermediul decupajului, în cadrele de urmările, prin asumarea unui așa-zis fake point-of-view, un tip de cadru-în-cadru care este obținut din ceea ce se vede dincolo de spatele personajului urmărit. Imaginea rezultantă este de obicei neclară, întunecată sau minusculă. Williams discută despre această alegere într-un interviu acordat pentru Film Comment: „[Vreau] să fac publicul să vadă oamenii ca fiind parte a mediului lor, dar și [sa arat] că vocea are alte calități atunci când nu poate fi atribuită unei persoane distincte. Datorită modului în care filmez, ochii au loc să se plimbe mult. Poți să te concentrezi pe părți diferite ale cadrului.” Traversând spațiile prin care trec protagoniștii, spectatorul devine așadar mai mult decât un voyeur – el devine imersat într-un spațiu cu calități distincte, un călător printr-un mediu nefamiliar, pe alocuri neprietenos, sau chiar ostil: de la o fabrică de produs tablete filmată clinic, la un Buenos Aires lovit de inundații. The Human Surge este așadar o meditație profundă asupra modului în care (nu) comunicăm, care oferă o perspectivă proaspătă, de-colonială asupra vieții din țările defavorizate ale lumii, afectate de subdezvoltarea economică, poluare și lipsa de perspectivă.