Cronică MUBI - Au hasard Balthazar



Autor: Alexandru Vizitiu

2016-05-23



Ca toate filmele lui Robert Bresson, Au hasard Balthazar (La întâmplare Balthazar, 1966) este o parabolă religioasă. În prima scenă a filmului, personajul titular – un măgăruș – este botezat de stăpâna lui, Marie (Anne Wiazemsky); astfel, prin acest act, Balthazar se transformă (cum spune Bresson, într-un interviu luat de Jean-Luc Godard) într-o „creatură complet sfântă”1.

Au hasard Balthazar este plasat în întregime într-un sat mic și izolat din Franța, la ferma unde se naște Balthazar și împrejurimile ei imediate. Urmărim cum Balthazar este pasat de la un stăpân la altul, unii dintre ei find blânzi cu măgărușul, marea majoritate însă tratându-l cu cruzime. Pe acești stăpâni, Robert Bresson i-a descris ca fiind întruchiparea „mândriei, lăcomiei, răutății, desfrânării care sunt prezente, într-o anumită măsură, în noi toți”2, iar într-un eseu pentru colecția Criterion, criticul James Quandt i-a comparat pe aceștia (fiind șapte la număr) cu cele șapte păcate de moarte3. Primul stăpân, tatăl Mariei, întruchipează mândria pentru că e prea încăpățânat și refuză să le arate celorlaltor săteni chitanțele fermei sale, care ar dovedi că el nu fură de la moșierul lui, așa cum zvonesc aceștia din urmă; următorul proprietar, Gérard (François Lafarge), îl bate pe Balthazar și reprezintă furia; tatăl lui Gérard, un brutar, reprezintă avariția; un bețiv care îl salvează pe Balthazar este lăcomia etc.

Opera lui Bresson este una definită de „reflecție și contemplație”4 asupra credinței creștine. Într-adevăr, Bresson nu poate fi separat de credință, aproape toate cărțile și eseurile despre regizor se concentrează pe temele religioase prezente în filmele sale, multe dintre acestea concentrându-se pe catolicismul lui Bresson. Dar opera lui Bresson este mult mai complexă și nu se reduce la religia sa catolică. Mai degrabă, ea ne oferă un discurs mai nuanțat asupra credinței. Așa cum spune Donald Richie într-un interviu pentru revista Close-Up, însuși Bresson a susținut că el practică un tip de catolicism neconvențional5.

 

 

 

Viziunea lui Bresson asupra propriei sale credințe este influențată de diversele moduri de gândire care s-au născut în haosul primei jumătăți a secolului al XX-lea – este influențată de existențialism, de modernism și suprarealism. Și mai este influențată de modul în care lumea modernă devenea tot mai mecanizată, tot mai impersonală în această perioadă. De fapt, operele literare pe care Bresson le-a adaptat în film abordează tocmai aceste teme – Au hasard Balthazar este bazat pe Idiotul al lui Dostoievski, Pickpocket (Hoțul de buzunare, 1959) este bazat pe Crimă și pedeapsă, iar Mouchette (1967) pe un roman cu același nume al lui Georges Bernanos. Bresson a preluat întrebările existențiale ridicate de romanele pe care le-a adaptat și a creat un contrapunct cu propriile sale îndoieli față de religia sa. Poate de aceea, protagoniștii din filmele sale nu sunt eroii tradiționali ai parabolelor creștine. În Mouchette, personajul principal este o fată care trăiește o viață mizeră într-un sat francez nu foarte diferit de cel din Au hasard Balthazar, iar la sfârșit, ea se sinucide. În Pickpocket, protagonistul este un hoț, un păcătos, iar fata pe care o iubește, Jeanne (Marika Green), e la rândul ei o păcătoasă (pentru că a născut un copil din flori). În Au hasard Balthazar, protagonistul este un animal, care conform Bibliei, nu poate intra în rai pentru că nu are un suflet. Totuși, aceștia sunt sfinții lui Bresson, aceste personaje păcătoase și abuzate sunt singurele care, într-un fel sau altul, găsesc un soi de pace spirituală. Pe lângă ei, Bresson ne prezintă uneori personaje negative, care la suprafață par exponenți ai virtuțiilor creștine. Cel mai bun exemplu este Gérard din Au hasard Balthazar, acest băiat crud pe care – după o scenă în care îl bate pe Balthazar și o abuzează pe Marie – îl vedem „într-o secvență în care cântă ca un înger într-o biserică”6, de fapt ca un demon care a fost acceptat de religia organizată.

Filmele lui Robert Bresson nu sunt capodopere pentru că au slăvit religia creștină, ci pentru modul în care au chestionat-o. Lumile create de Bresson sunt populate de păcat, nedreptate și cruzime. Și câteodată, Bresson ne sugerează că nu doar religia organizată, și nu doar lumea din ce în ce mai mecanizată este de vină,ci ambele la un loc. Iar în Au hasard Balthazar, Bresson și-a găsit protagonistul perfect, sub forma acestei creaturi inocente, care nu e împovărată de păcatele care par să definească viața oamenilor care interacționează cu el și care, cum a spus Godard, „ne prezintă lumea într-o oră și jumătate”. Acest film, într-un fel, este cea mai mare capodoperă din cariera sa.

 

Au hasard Balthazar și Mouchette de Robert Bresson rulează pe MUBI România până la începutul lunii iunie 2016.

 

 

1 Publicat de revista Close-up, https://vimeo.com/144635736, noiembrie, 2015.

2  Idem.

3 James Quandt, Au Hasard Balthasar, https://www.criterion.com/current/posts/370-au-hasard-balthazar, publicat pe 13 iunie, 2005.

4 Susan Sontag, Spiritual Style in the Films of Robert Bresson, http://www.coldbacon.com/writing/sontag-bresson.html, eseul original, și foarte influent, care l-a popualrizat pe Bresson intelectualilor americani, a fost publciat în 1964.

5 Publicat de revista Close-up, https://vimeo.com/144635736, mai, 2015. Citatul exact este: „Catolicismul său nu este tipul de catolicism la care te aștepți de la un catolic/His catholicism, it’s not the type of catholicism you would expect from a catholic.