BIEFF - Embracing the Female Gaze: Privind la trupul celuilalt



Autor: Georgiana Muşat

2018-03-23



Conceptul de female gaze capătă treptat tot mai multă popularitate în cinema; el apare ca o reacție la faimosul concept de male gaze (teoretizat prima oară de Laura Mulvey în eseul său din 1975, Visual Pleasure and Narrative Cinema), care presupunea fetișizarea trupului feminin, văzut strict ca obiect al dorinței masculine; cu toate astea, și conceptul de female gaze e discutabil, pentru că poate produce o segregare între arta produsă de femei și judecata ei în aceleași standarde cu cea masculină.  Scurmetrajele propuse de BIEFF în calupul “Embracing the Female Gaze” invită la o discuție mult mai amplă de atât - de la granița spartă dintre privitor și obiectul privit (Islands, r. Yann Gonzalez), la fascinația bărbaților pentru trupurile inerte feminine (What Happened to Her, r. Kristy Guevara-Flanagan), un jurnal legat de intimitatea queer (Strangely Ordinary This Devotion (r. Dani Leventhal & Sheilah Wilson), o explorare a frumuseții trupului feminin (Horse Boobs, r. Katrina Daschner) și, în fine, raportarea poetică la sexualitatea feminină (Into All That Is Here, r. Laure Prouvost).

Islands

Islands (r. Yann Gonzalez, Franța, 2017)

Islands ține mai degrabă de o sensibilitate queer, descrisă prin intermediul unui joc prin care privitorul se angajează în spectacolul erotic la care asistă; această insulă e mai degrabă una metafizico-erotică, nu ține de vreo convenție realistă. Urmărind un spectacol care prezintă un ménage-à-trois între un cuplu hetero și un monstru desfigurat, un cuplu ajunge să facă sex într-un părculeț. De aici, cei doi devin obiecte ale privirii pentru mai mulți străini, inclusiv o tânără care se masturbează ascultând conversații înregistrate cu un recorder. Structurate ca trei fire narative întretăiate la un moment dat, toate aceste episoade țin de o logică a subconștientului, în care toată ideea de fetișizare (odinioară asociată cu male gaze-ul) e aici inversată, devine parte dintr-o formă universală de manifestare a iubirii.

 Horse Boobs

Horse Boobs (r. Katrina Daschner, Austria, 2017)

Conceptul de spectacol și privire e păstrat și în Horse Boobs: o cortină compusă din păr de cal, niște scaune de teatru goale, un performance adresat, până la urmă, nimănui din public. Scurtmetrajul Katrinei Daschner are alura unui manifest feminist, care urmărește o defetișizare a trupului feminin: o înșiruire de planuri detaliu cu trupuri goale feminine asociate cu trupuri de cai, simboluri ale masculinității; pielea feminină, imaculată, care e strânsă, ușor contorsionată de rigiditatea unei șa; trei femei care fumează țigări, chiar dacă au gurile acoperite de o bucată de material de piele. E până la urmă o încercare de răsturnare a statu quo-ului și simultan un fel de a spune că obiectificarea feminină a devenit ridicolă.

 What Happened to Her

What Happened to Her (Kristy Guevara-Flanagan, SUA, 2016)

What Happened to Her analizează fascinația Hollywood-ului pentru trupuri feminine inerte printr-un colaj de secvențe decupate din filme (de la Twin Peaks până la seriale mai comerciale de tipul CSI). Eseul video al lui Kristy Guevara-Flanagan e acompaniat de vocea din off a actriței Danyi Deats, care a jucat la rândul său rolul unei femei ucise în River’s Edge (r. Tim Hunter, 1986). Discuția se poartă și în termenii problematici ai distribuirii femeilor în astfel de roluri care presupun nuditate de dragul nudității, dar mai ales în a depista de unde pornește această fascinație; ea devine, inevitabil, o formă bolnăvicioasă de exploatare a vulnerabilității trupului feminin - bărbații găsesc aceste trupuri, bărbații le disecă, bărbații descoperă de obicei ucigașii (care sunt, surprinzător, tot bărbați).

 Into All That is Here

Into All That Is Here (r. Laure Prouvost, Marea Britanie, 2015)

Perspectiva subiectivă din Into All That Is Here, bazată pe mișcări de cameră haotice și supraimpresiuni amatoricești se imbină cu un tip de mantră poetică rostită de un voice over senzual, alăturat de o subtitrare care uneori repetă anumite cuvinte spuse de vocea feminină, alteori are o traiectorie proprie. Practic, filmul e un tur virtual de sondare a subconștientului, a dorințelor erotice feminine; aparatul de filmat e asociat cu o albină care, atrasă de polen, se îmbată treptat în aromele tuturor florilor. Într-un fel, filmul Laurei Prouvost se apropie de o viziune cheesy/virginală; la fel ca în Nectar (r. Lucile Hadžihalilović, 2014), sexualitatea feminină e asociată atât cu o călătorie anevoioasă, parțial onirică (la Prouvost, e un GPS care ghidează drumul), cât și cu un ritual de deflorare.

 Strangely Ordinary This Devotion

Strangely Ordinary This Devotion (r. Dani Leventhal & Sheilah Wilson, SUA, 2017)

Filmându-se reciproc în situații domestice banale sau ritualuri arhaice extreme, Dani Leventhal și Sheilah Wilson realizează un home movie queer, despre relația dintre două femei și a copilului lor. Acest portret alternează între momente candide de intimitate domestică și secvențe viscerale (ritualuri împotriva schimbărilor climatice), redate non-linear. Lejeritatea cu care cele două femei își acceptă trupurile și sexualitatea e surprinzătoare - nu numai că deturnează de la reprezentările anoste ale maternității, ci portretizează o familie care nu-și propune în niciun fel să fie normală sau să se alinieze cu vreun standard acceptabil din punct de vedere social, ci să fie funny și fucked-up pe alocuri.

 

Deși calupul Embracing the Female Gaze de la BIEFF nu polemizează în vreun fel cu  problemele punerii în practică a unui female gaze (printre care, spuneam, ar fi o segregare între arta feminină și cea masculină), el prezintă mai multe modele de reprezentare pe care le adoptă nu numai cineastele, ci și regizorii bărbați (Yann Gonzalez, singurul bărbat din calup, deconstruiește ideea de fetișizare). În condițiile în care proiectul Girls on Film deschide o discuție despre stil feminin, aceste scurtmetraje îl exemplifică sub mai multe nuanțe: militant-feministe sau virginale, cu trimitere directă sau indirectă la supremația masculină.

 

Embracing the Female Gaze rulează în competiția internațională în cadrul Bucharest International Experimental Film Festival, care va avea loc în București între 26 martie și 1 aprilie 2018.